Mihai Bălașa (29 de ani) a vorbit în exclusivitate cu Gazeta Sporturilor și a dezvăluit marele vis pe care-l mai are în cariera de fotbalist profesionist: campionatul și grupele Ligii Campionilor! Fundașul central al Farului se poate mândri în acest moment cu șase trofee în CV: trei Cupe ale României și tot atâtea Supercupe. Patru trofee cu Sepsi și două cu Universitatea Craiova.
La aproape 30 de ani, pe care îi va împlini la mijlocul lunii ianuarie, Mihai Bălașa a bifat mai multe borne importante. Are 6 trofee în palmares, a adunat 8 selecții pentru naționala României, a jucat în cupele europene și a trăit experiența de a evolua peste hotare.
Întors sub comanda lui Gică Hagi după 11 ani, se declară mulțumit de ceea ce a realizat în carieră, dar mai are două ținte pe care speră să le atingă până la retragerea de pe gazon.
„Am câștigat cam tot ce se putea la nivelul la care sunt. Îmi lipsește doar un titlu de campion. Dacă se va întâmpla asta, chiar aș fi cu totul împlinit. Și ar mai fi grupele Ligii Campionilor, pentru că, în rest, am jucat în cupele europene”, spune fundașul de la Farul Constanța.
Pasiunea pentru fotbal i-a fost transmisă chiar de tatăl său, Cristian Bălașa, fost jucător la Chindia Târgoviște, FC Argeș și Farul Constanța, cu peste 200 de meciuri în prima ligă.
„Îmi aduc aminte că mergeam cu el la antrenamente, chiar dacă eram foarte mic, și mă jucam tot timpul cu mingea. A văzut că-mi place, așa că am început fotbalul la Chindia, cu domnul Becheanu”, povestește actualul fundaș.
Care dezvăluie că și-a început aventura în fotbal în ofensivă: „Am fost atacant sau mijlocaș până pe la 13 ani. Am jucat vreo două meciuri la Divizia D, cu seniorii, iar antrenorul s-a gândit că pot să dau randament mai bun ca fundaș. Eram deja bine dezvoltat la vârsta aceea
„Când ceilalți copii erau în vacanță și se trezeau când voiau, eu eram pe la antrenamente sau în cantonamente. Cât am fost la Târgoviște, stăteam mai mult cu bunicii și mergeam singur la antrenamente, pentru că tata juca în acea perioada la Chiajna. După școală, treceam pe acasă, mâncam repede și plecam cu autobuzul la antrenament. Făceam vreo jumătate de oră și nu conta dacă ploua sau ningea, nu lipseam niciodată”, își amintește Mihai.
A plecat de la Târgoviște pe vremea când primea buletinul și a făcut un scurt popas la Chiajna, unde a mai jucat o perioadă ca mijlocaș dreaptă, apoi a fost retras pe același flanc, ca fundaș. Momentul venirii la Academia Hagi a însemnat și mutarea sa în centrul defensivei, acolo unde a rămas și la seniori.
„Am învățat multe, mai ales că eram la vârsta la care asimilezi rapid. M-am dezvoltat și tactic, și fizic. Și, pe lângă faptul că am câștigat trofee, am crescut într-un mediu sănătos. Am beneficiat de tot ce am avut nevoie, de condiții extraordinare. Nu ai cum să nu crești frumos”, povestește internaționalul tricolor.
Debutul în prima ligă a venit devreme, când nici măcar nu ajunsese la vârsta majoratului și s-a impus rapid în formula de start. După un singur sezon la seniori, a fost ochit de un nume imens din fotbalul european și s-a mutat în capitala Italiei. Apoi a revenit în România, unde a evoluat pentru FCSB, Sepsi și acum Farul Constanța.
