A fost o perioadă care, într-o oarecare măsură, va deveni nu legendară, ci de poveste. Este vorba despre ultimul deceniu al secolului trecut, când în România vidul legislativ şi, ulterior, legile date, legi imperfecte care reflectă interesul de grup al politicienilor, au creat toate premisele necesare distrugerii economice a statului român. Tot în perioada la care ne referim, faimoasa şpagă din perioada comunistă a fost oficializată căpătând denumirea de comision. Este un procedeu copiat după sistemul capitalist. Spre deosebire de model, în România, comisionul a fost salvarea cea mai adecvată pentru acoperirea carenţelor de mentalitate şi educaţie. Din clipa în care şpaga s-a oficializat, sub denumirea de comision, mulţi politicieni care aveau diverse funcţii la diferite niveluri administrative, au făcut mici averi sau şi-au consolidat baza economică pentru a demara alte afaceri. Cei care au beneficiat de facilităţile comisionului, au fost şi unii reprezentanţi ai unor firme din străinătate, fie că era vorba de domeniul pur productiv, fie că era vorba de domeniul bancar. Dar, pentru a înţelege mai bine care a fost unul dintre efectele nefaste ale comisionului, trebuie să amintim că sa procedat sistematic: în primul rând a fost distrus segmentul românesc al productivităţii, în al doilea rând a fost distrus sistemul de învăţământ românesc care avea totuşi performanţe notabile, iar în ultimul rând a fost distrus sistemul moral al întregii societăţi româneşti. După ce s-a creat un vid în sfera productivităţii, completat de vidul legislativ şi de cel moral, statul român a fost invadat de faimoşii investitori străini, de parcă localnicii nu ar fi fost capabili să găsească soluţii optime pentru a scoate statul din impasul economic, financiar şi productiv în care s-a aflat după prăbuşitea comunismului. Pe scurt, am fost transformaţi, cu grija prorpiilor noştri politicieni, într-un popor de reduşi mintali care trebuiau luaţi de mânuţă şi dirijaţi de celebrii occidentali sau mă rog americani, la care am fost, treptat, învăţaţi să ne uităm şi să ne ploconim ca la sfintele moaşte. Unul dintre sectoarele care produc sume imense de bani, cel extractiv şi de prelucrare a petrolului, a fost dat pe mâna străinilor. Desigur, s-au înfiinţat şi ceea ce putem denumi firme româneşti paravan. A nu se confunda cu firme româneşti căpuşe. Este ceva cu totul diferit. Una dintre marile firme româneşti paravan este Petrom care a generat, de exemplu, în primul semestru al acestui an 56,7% din profitul grupului austriac OMV. Pentru cine nu poate înţelege, trebuie să spunem că Petrom, în realitate, nu lucrează pentru România, ci pentru Austria. Un alt exemplu despre cât de eficientă este firma paravan Petrom pentru austrieci, este faptul că anul trecut, profiturile considerate istorice ale Petromului au compensat pierderile OMV-ului austriac din Libia. Mai mult, Petrom, cu angajaţi vorbitori de limbă română, prin activitatea şi abilităţile românilor, care au fost aduşi în halul în care sunt, în prezent, de către politicieni, a reuşit să compenseze şi pierderile OMV-ului din alte zone ale globului.
Petrom este aşa de rentabil pentru austrieci încât, în prima jumătate a acestui an, a reuşit să echilibreze balanţa profitului firmei austriece, în ciuda faptului că marjele de rafinare a petrolului au fost mai reduse, în ciuda faptului că dolarul s-a depreciat şi în ciuda faptului că Libia şi Yemen, zone importante pentru OMV, sunt actualmente lovite de un puternic coeficient de instabilitate politică. Pe scurt, Petromul românilor, ca să ne exprimăm mai pe înţelesul omului de cartier, a reuşit să scoată OMV-ul din situaţii financiare… de toată jena. Este adevărat că Petromul a înregistrat în primele 6 luni o scădere cu 7% a profitului total obţinut de pe urma vânzărilor, în comparaţie cu aceeaşi perioadă din anul trecut. Dar, această scădere este efectul gândirii păguboase a clasei politice româneşti aflată la putere. Mai exact este vorba de efectul negativ al introducerii accizei asupra vânzării benzinei şi motorinei. Desigur, mai există un aspect: românul a fost învăţat să tacă, să rabde, şi să supravieţuiască până aproape de momentul final când riscă să crape. Dar acest moment încă nu a apărut la orizontul vieţii româneşti economice, deoarece în mai mare sau mai mică măsură românii ar fi ieşit în stradă. Deocamdată românii trăiesc într-un echilibru economic instabil care nu le afectează încă destul de grav viaţa personală. Dar, toate peste toate, Petrom este o dovadă că România, dacă avea o altă clasă politică, nu cea actuală, era de mult înaintea tuturor statelor din Europa de Răsărit. Concluzia: clasa politică românească actuală este nocivă pentru dezvoltarea economică a României.
Related Posts
Add A Comment