OMV a fost fondată în 1956, fiind fosta Administraţie Minerală Austriacă, având sediul central la Viena, iar la Bucureşti, biroul central. Deci, în 1956 s-a înfiinţat „Managementul Austriac al Produselor Petroliere, societate pe acţiuni” care era controlată de sovieticii reprezentaţi de „Managementul Rusesc al Produselor Petroliere” (SMV). Trebuie menţionat faptul că iniţial OMV a fost o companie naţionalizată. în scurt timp, OMV se debarasează de controlul sovietic, ceea ce va avea ca efect creşterea gradului de libertate de iniţiativă. Astfel, în 1960 este dată în exploatare Rafinăria Schwechat, lângă Viena. Practic, din acel moment începe ascensiunea lentă, dar sigură a OMV, ce va atinge punctul maxim în câteva decenii, şi datorită concursului dat, după anul 2000, de mediul politic românesc corupt. Dar să ne întoarcem în timp: la sfârşitul anului 1987, 15% din OMV a fost privatizat, fiind prima ofertă publică iniţială a unei companii naţionalizate în Austria. Urmează apariţia primei ben-zinări OMV, dată în exploatare pe 24 iunie 1990, pe Wien-Autohof. în acelaşi an, „OMV” preia Grupul Chemie Linz (Holding). La sfârşitul anului 1994, International Petroleum Investment Company (IPIC) din Abu Dhabi se alătură grupului OMV, cu o participare reprezentând, în prima fază, 19,6%, din totalul capitalului controlat de austrieci. Fiind stat din Europa Centrală, Austria este la intersecţia rutelor comerciale şi financiare, iar în domeniul bancar, aproape la egalitate cu Elveţia. Chiar dacă ar fi visat, ascensiunea influenţei Austriei este blocată într-o oarecare măsură de Franţa, dar rămânea încă teren liber de acţiune în Est-ul scăpat, prin bunăvoinţa lui Gorbaciov, de controlul sovietic. în anul 2000 compania achiziţionează aproape 10% din compania ungară MOL, iar 2003 OMV achiziţionează Divizia Explorare şi Productie German Preussag Energie extinzând reţeaua de benzinării. Cu toate acestea, OMV încă nu domina centrul şi estul Europei. îi mai trebuia un pas de făcut. Adică trebuia să mai controleze un stat est-euro-pean, profitabil ca întindere geografică şi bogăţie a subsolului. Singura fără contracandidaţi: România. îndeplinea toate condiţiile: poseda un subsol încă rentabil, un popor care ieşea cu greu din starea mentală de cretinizare comunistă şi o clasă politică născută, ca mentalitate, nu pe, ci din ruinele comunismului ceauşist. Astfel, OMV devine lider de piaţă în Europa Centrală şi de Est, în 2004 prin achiziţionarea a 51% din grupul de petrol şi gaze românesc, Petrom. Ca un fel de consolare pentru noi, trebuie menţionat că există o clasă politic şi mai coruptă decât a noastră: drept argument, OMV deţine 97% din grupul petrolier turc Petrol Ofisi. Dar ţinând cont de experienţa comună, de secole, în materie de clasă politică, deocamdată putem trage liniştiţi semnul egal între noi şi turci. Dar atenţie, nu în toate domeniile. A propos: se povesteşte că după libertatea de… deplasare obţinută în ’89, care a luat amploare din ’90, după invadarea fostei capitale a imperiului turc de către români, a crescut îngrijorător numărul de furturi în Bazarul din Istanbul. în fine, adevărul este că OMV a ajuns tare şi mare în Europa de Est, cu sprijin românesc. Vă daţi seama ce ar fi fost România după ’89, dacă „iubita” noastră clasă politică nu ne falimenta fraudulos prin şmecheria numită „privatizare” şi nu ne transforma treptat într-o colonie a Europei Occidentale, desigur un tip nou, original de colonie, ce a combinat trăsături economice africane şi sud-americane. E bine de ţinut minte: veniturile în creştere prin scumpiri ale OMV Petrom se cifrează, atât cât se poate cunoaşte oficial, la 23,05 miliarde RON, cât s-a declarat în 2011, din această sumă profitul net fiind de doar 3,75 miliarde RON, cifră declarată tot oficial în 2011.
Şmecheri, dar tot săraci
Totuşi, de când s-au băgat austriecii peste Petrom, din decembrie 2004, ceva în bine tot s-a schimbat. Nu prea mult, dar totuşi ceva-ceva este. Astfel, în 2005 structura Petrom este reorganizată pe şase divizii, dintre care trei operaţionale, lansându-se noul concept „Full Agency”. Desigur, pentru a menaja orgoliul autohton, se va anunţa oficial că Petrom lansează un nou concept de benzinărie: PETROMV. Noul concept prevedea modificări majore în domeniul serviciilor complementare şi al facilităţilor, ce includ magazinele Viva, restaurante şi locuri de joacă pentru copii. De asemenea, staţiile PETROMV oferă şi servicii complete precum alimentarea maşinilor, verificarea presiunii roţilor şi spălarea parbrizelor. Ca să vezi, PETROM anunţă în 2007 că au fost descoperite o serie de noi zăcăminte: Delta 4 (ţiţei), Mamu 4320 (gaze şi gaz condensat), Ochiuri 900 (ţiţei), Abrămuţ (ţiţei şi gaze) şi Predeşti 7 W (gaze). Printre alte mişcări şi jocuri economice, menţionăm că în iunie 2012, OMV Petrom a vândut subsidiara Petrom LPG companiei Crimbo Gas International, întreprindere românească înfiinţată în anul 2004, implicată în activităţi de distribuţie GPL. OMV Petrom anunţase în prima lună a acestui an, printr-un comunicat, finalizarea tranzacţiei pentru vânzarea participaţiei de 99,99% în subsidiara Petrom LPG SA către Crimbo Gas International. în urma finalizării tranzacţiei, noul nume al companiei va fi S.C. GASPECO L&D S.A. Dar, pentru a înţelege mai bine valoarea a ceea ce controlează OMV, menţionăm că Petrom este cel mai mare grup petrolier din Europa de Sud-Est, cu activităţi în sectoarele Explorare şi Producţie, Gaze şi Energie, Rafinare şi Marketing. De asemenea, Petrom, adică, dacă privim dincolo de gardul vopsit tricolor, OMV Petrom exploatează în România şi Kazahstan rezerve dovedite de petrol şi gaze, estimate la 812 milioane de barili, echivalent petrol din care, în România 786 milioane barili echivalent petrol, având o capacitate nominală anuală de rafinare de 4,5 milioane tone la sfârşitul anului 2011. în plus, pe piaţa distribuţiei de produse petroliere, OMV Petrom este prezent în România, Republica Moldova, Bulgaria şi Serbia, prin intermediul unei reţele de circa 800 benzinării, operate sub două branduri, Petrom şi OMV, dar activitatea de comercializare produse petroliere în România se desfăşoară numai prin intermediul OMV Petrom Marketing, care este deţinută în totalitate de OMV Petrom. Să nu uităm că deasupra marionetelor româneşti stau austriecii, care mişcă sforile. în 1990, aveam o Românie fără datorii externe şi cu un potenţial financiar blocat în Banca Naţională, suficient pentru a demara redresarea economică a statului român, dar nu s-a vrut deoarece eşaloanele doi şi trei al dispărutului PCR au preferat să facă averi pentru ele şi nepoţii lor, prin privatizări dezastruoase pentru economia ţării şi prin împroprietăriri păguboase pentru ansamblul agriculturii româneşti, iar acum, printre altele se dă din colţ în colţ, fiindcă sistemul de irigare a fost distrus de ţăranii incapabili să gândească în perspectivă sau făcut praf de vânzătorii de fier vechi. Oricum, agricultura, dacă nu mai vindem pământ macaronarilor şi altor bipede occidentale, îşi va reveni. După cum îşi vor reveni turismul, industria şi chiar comerţul, deşi acesta din urmă îşi revine datorită unui grup social existent şi pe vremea comuniştilor, dar care a luat avânt după 1990, cel al bişniţarilor deveniţi în scurt timp mari oameni de afaceri şi chiar politicieni. Dacă ar fi fost ţinut sub control jaful de după ianuarie 1990, social, economic, financiar şi moral ne-am fi revenit mai repede, dar aşa, după cum se prezintă situaţia, mai ales din cauza datoriei externe pe care ne-a lăsat-o Guvernul Boc, revenirea ne va costa preţul a două, chiar trei generaţii.
Că tot vorbeam de austrieci: OMV este una dintre cele mai mari companii industriale publice din Austria, deţinând 51,01% din acţiunile OMV Petrom, iar Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, 20,64% din acţiunile OMV Petrom, Fondul Proprietatea, 20,11%, Banca Europeana pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, 2,03%, iar 6,21% se tranzacţionează liber la Bursa de Valori Bucureşti. în ceea ce-l priveşte pe românul de rând, acesta plăteşte scumpirea benzinei, comercializată de OMV Petrom, cu 17 bani pe litru. Dar, să fie clar: scumpirea nu este practicată de OMV, ci de guvernul care măreşte acciza, iar acciza este o altă sursă de bani pentru efectuarea de lucrări de interes public, deşi Dumnezeu ştie pe unde se mai scurg banii storşi de guvern prin intermediul accizei. Şi dacă s-ar vedea în starea drumurilor naţionale, tot ar fi ceva, dar nu se vede nimic, nici cu lupa. Ceea ce se vede, mai exact se tot aude, sunt doar promisiuni.
Related Posts
Add A Comment