Published On: mar, sept. 17th, 2019

Minusurile proiectului Teodorovici de închisoare pentru neplata taxelor

nichiduta.ro

Propunerea ministrului Teodorovici de condamnare la închisoare pentru cei ce se fac că plouă, „uitând” să plătească taxele, a făcut ceva valuri. Astfel, experţii au găsit cinci hibe la proiectul lui Teodor-ovici.
leri, „Realitatea.net”, unul dintre puţinele site-uri româneşti de informare, preluând informaţia de pe HotNews.ro, a postat opinia domnului Adrian Benţa, consultant fiscal, ce susţine că actul normativ propus de Eugen Teodorovici este unul bun, că încearcă să mai aducă o disciplină în acele companii de stat care „uită” cu anii să plătească, dar proiectul de reducere a numărului evazioniştilor fiscale este unul perfectibil.
Astfel, Adrian Benţa a declarat pentru HotNews.ro că propunerea ar trebui să fie mai dezvoltată.
„1. Nu mi se pare în regulă faptul că acest termen de 30 de zile este foarte scurt. Bagi la puşcărie un om care poate să aibă doar o dificultate financiară.
2. Nu mi se pare în regulă că nu defineşte foarte exact noţiunea de nevinovăţie sau vinovăţie şi lasă aşa, la modul general.
3. De exemplu, dacă sunt o societate şi am vândut la stat şi Guvernul vrea să îşi rezolve deficitul bugetar prin întârzierea la plată, lucru care se întâmplă foarte des, în ultimii ani, adică nu prea se mai plătesc facturi la noiembrie şi decembrie şi le aruncă până în ianuarie, atunci ar putea să fie o victimă la o astfel de lege
4. Nu are plafon. Ce faci? Bagi un om la puşcărie pentru 10.000 de lei? Sume din-tr-astea nesemnificative?
5. Nu se uită la comportamentul omului. Unul a plătit 20-30 de ani taxe la stat, trece printr-o perioadă nasoală, ştii că stopajul ăsta la sursă trebuie aplicat şi plăteşti TVA la factură şi când nu ai încasat banii. Atunci se pune problema la un pic de dezvoltare în analitic.
Există o Hotărâre a Curţii Constituţionale prin care spunea că este neconstituională pedeapsa cu sancţionea privativă de libertate, deci cu puşcăria, pentru că nu se plătesc impozite reţinute prin stopaj la sursă. Dacă citim cu atenţie decizia Curţii Constituţionale, vedem că aceasta nu a zis că este pe fond neconstituţională, ci pe formă. Nu era definită noţiunea de stopaj la sursă. In acest moment, pe noul Cod de procedură fiscală, Legea 207/2015 este definit foarte clar ce reprezintă stopajul la sursă. Prin urmare, se îndeplineşte şi condiţia formală dată de Curtea Constituţională”, a arătat Adrian Benţa.
Totuşi, pentru a înţelege contextul care a generat ideea de proiect de condamnare la închisoare pentru cei ce devin amnezici când trebuie să plătească taxele şi impozitele, este necesar să ne întoarcem în trecutul apropiat. Nu vom pune în discuţie procedeul folosit pentru anihilarea socialismului, în Europa de Est, ca sistem social cu tot ce a implicat el în plan economic şi chiar moral. Dar putem atrage atenţia că, după prăbuşirea comunismului, instalat şi în România cu sprijinul intresat al sovieticilor, interesul fiind economic şi geo-strategic, deci, după dispariţia acestui sistem, impus cu forţa de ruşi plus cozile de topor, atât româneşti cât şi de alte etnii, statul român a intrat într-o perioadă de vid legislativ, inclusiv de autoritate. în această perioadă de şase ani, doi de FSN plus primii patru de preşedinţie ai lui lon llies-cu, se critalizează destul de reprede primele structuri ale corupţiei, care au atins, cum am mai scris, perfecţiunea în timpul mandatelor lui Traian Băsescu.
Pe scurt, noul mediu avea puterea politică, dar nu avea o suficientă bază financiară. Aceasta va fi asigurată, în principal, de fapt, aproape în totalitate, de proaspăt infinţatul mediu de afaceri private, înfiinţare care, în 1990 – 1992, s-a făcut după ureche.
în această primă perioadă nu foamea de bani a fost mare, ci dorinţa de a trăi ca în Occident sau cum se spunea şi continuă să se spună, „ca în afară”, dar pentru a trăi după modelul occidentală, fără să ai structurile sale funcţionale, aveai nevoie de bani, de mulţi bani. Sursa lor? în niciun caz o viaţă economică normală, ci una anormală, deoarece oamenii nu mai aveau răbdare după ce au îndurat privaţiunile impuse de sistemul politic ceauşist. Oamenii doreau să acumuleze averii imense cât pentru cinci generaţii, pe parcursul de viaţă a unei singure generaţii. Metodele? Foarte simple: evaziunea fiscală şi munca la negru. Totul a fost posibil cu complicitatea mediului politic şi al funcţionarilor ce trebuiau, în realitate, să controleze că se respectă legalitatea. Legalitatea era susţinută în teorie, dar nu şi în practică, deoarece şi funcţionarii visau să aibă o viaţă cât de cât luxoasă.
Astfel, apare o nouă clasă socială a parveniţilor tupeişti, îndrăzneţi, cpabili să corupă, dar să se şi lase coruptă. Acest nou grup de indivizi se răspândesc cu rapiditate în toate straturile sociale.
La nivel superior, vor deveni politicieni, la cel mediu, vor fi funcţionari ai statului, la cel inferior, traficanţi de valută, droguri şi persoane. Cele trei categorii nu funcţionează ca nişte caste rigide de tip indian. Ele colaborează, sunt în plină dinamică a metamorfozării sociale. Astfel, funcţionarii sau, mai rar traficanţii, pot penetra mediul politic devenind parlamentari sau directori, respectiv secretari de stat ori consilieri. Manevrând sume mari de bani, vor cumpăra mass media pentru a ajunge oameni respectabili sau pentru a-şi distruge duşmanii, mai ales în campaniile electorale. Totul este de vânzare, totul se poate cumpăra. Prostimea, mai ieftin, aşa-zişii… intelectuali, mai scump, dar toţi au un preţ şi cei ce corup, şi cei ce se lasă corupţi. Nimeni nu mai poate trăi în afara corupţiei, nici şmecherii care o produc, o perpetuează, nici fraierii, care sunt victimele corupţiei.
Pe final, cum a generat şi perpetuat politicul fenomenul evaziunii fiscale? Simplu: politicul a avut nevoie de bani pentru a exista şi supravieţui. De unde îi putea procura. Sursa indirectă prin majorare preţ: furnizorii de energie electrică, de agent termic şi de apă potabilă, menajeră. Sursa directă: agenţii economici din mediul privat. Aceştia din urmă sunt lăsaţi să practice evaziunea fiscală sau munca la negru, iar la momentul potrivit sau necesar, politicul le cere contribuţia pentru nevoile proprii care înseamnă: tipărituri, plata unor servicii ce includ tot felul de persoane, de la lipitorii de afişe, măsluitori de voturi până la oameni din mass media sau din rândul organelor ce trebuie să impună respectarea legilor.
PSD-ul vrea o lege prin care să pedepsească pe cei ce „uită” să achite impozitele şi taxele. Clientela politică a creat o gaură aşa de mare în buget, încât politicul, mai ales cel aflat la putere, de aproape trei ani, a început să dea din colţ în colţ, mai ales că promisiunile electorale trebuie concretizate, iar în curând anul 2020 va bate la uşa mediului politic. Cioc, cioc, cioc! Trei bătai, la uşa neputinţei, pentru reînvierea unei parţi din mediul politic aflat în agonie sau pentru decesul definitiv?

eJobs

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

noriel.ro