Începând cu anul 1992, Papa Ioan Paul al II-lea a instituit Ziua Mondială a Bolnavului, a fost sărbătorită pentru prima dată în 1993, iar celebrarea ei solemnă a avut loc la Lourdes.
Se celebrează la dată fixă, 11 februarie: data coincide cu prima apariție a Sfintei Fecioare Maria la Lourdes, această zi îndeamnă la conștientizarea problemelor de sănătate, la acte de caritate sau la rugăciuni pentru cei bolnavi.
Comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, din 11 februarie, a devenit şi Ziua Mondială a Bolnavului din dorinţa Sfântului Ioan Paul al II-lea, care spunea în scrisoarea prin care instituia această zi: „Lourdes, sanctuar marian printre cele mai iubite de poporul creştin, este loc şi simbol de speranţă şi de har, ca semn al acceptării şi al oferirii suferinţei mântuitoare. (…) Ziua Mondială a Bolnavului să fie un moment forte de rugăciune şi un apel adresat tuturor de a recunoaşte pe chipul aproapelui bolnav Chipul Sfânt al lui Cristos care, suferind, murind şi înviind, a salvat omenirea”.
Cu prilejul acestei zile, sunt organizate, în întreaga lume, manifestări spirituale și caritabile atât în colectivități, spitale, cămine de bătrâni, cât și la domiciliul suferinzilor: bolnavi, persoane cu handicap, orfani, săraci.
Celebrarea anuală a acestei zile are scopul de a sensibiliza poporul lui Dumnezeu și, în consecință, diferitele instituții sanitare, și chiar societatea civilă, cu privire la necesitatea de a asigura cea mai bună asistentă celor bolnavi; de a-i ajuta să se vindece.
Orice societate se definește, în fapt, prin modul în care are grijă de viață, de cei mai slabi, de cei aflați în nevoie, de cei mai lipsiți de apărare. Aceasta dă măsura respectului față de om.
Iar efortul și munca medicului, a asistentului medical și a infirmierului sunt, de fapt, mai mult decât o profesie. Ele sunt ”vocație”, dăruire sau slujire.
