Ziua mondială a zonelor umede este marcată în fiecare an, la 2 februarie, pentru a sublinia rolul vital al zonelor umede pentru populaţie şi pentru planetă. La 2 februarie 1971 a fost semnată Convenţia Ramsar, actul internaţional care reglementează zonele umede.Deşi atât apele dulci cât şi o parte dintre apele sărate sunt considerate zone umede, doar 2,5% din apă este apă proaspătă şi doar 1% este utilizabilă (0,3% în râuri şi lacuri). Având în vedere că aceste procente foarte mici de apă proaspătă şi utilizabilă sunt furnizate în cea mai mare parte de zonele umede, organizatorii atrag atenţia asupra importanţei protejării acestor zone. „Zonele umede ne oferă o mare parte din peştele pe care îl mâncăm, orez pentru 3,5 miliarde de oameni şi apă pentru agricultură”, atrage atenţia site-ul https://www.worldwetlandsday.org/.
Zonele umede sunt acele spaţii saturate sau inundate de apă permanent sau sezonier. Zonele umede interioare includ mlaştini, bălţi, lacuri, râuri, inundaţii şi mlaştini, în timp ce zonele umede de coastă includ mlaştini cu apă sărată, estuare, mangrove, lagune şi chiar recifuri de corali. Bazinele de peşte, pădurile de orez şi sălile de sare sunt zone umede create de om, mai scrie sursa citată.
Zonele umede prezintă o deosebită importanţă, având în vedere că multe dintre mijloacele de existenţă depind de pescuit, de rizicultură, de călătorii sau turism, precum şi de aprovizionarea cu apă. Pe de altă parte, zonele umede sunt vitale şi din perspectiva faptului că ele adăpostesc forme de viaţă foarte diverse, protejează litoralurile, protejează împotriva inundaţiilor şi stochează dioxidul de carbon, pentru a regla schimbările climatice, potrivit site-ului worldwetlandsday.org/.
În plus, zonele umede oferă mai mult de un miliard de locuri de muncă şi servicii evaluate la 47 trilioane de dolari pe an. De asemenea, zonele umede de coastă protejează comunităţile de coastă împotriva furtunilor, fiecare acru de zone umede interioare putând să absoarbă până la 1,5 milioane de litri de apă de inundaţie.
Necesitatea protejării zonelor umede este cu atât mai mare cu cât se estimează că este nevoie de 70% mai multă hrană şi 14% mai multă apă pentru agricultură pentru o populaţie estimată la 10 miliarde la nivel mondial până în 2050. În acest sens, se estimează că utilizarea apei din industrie şi energie va creşte la 24% până în 2050, conform sursei citate.
Organizatorii atrag atenţia asupra faptului că din anul 1700 până în prezent, aproape 90% din zonele umede ale lumii s-au pierdut şi că aproape toate sursele de apă dulce au fost compromise de poluare şi agenţi patogeni. De asemenea, cca 2,2 miliarde de oameni trăiesc fără apă potabilă sigură, mai atrag atenţia organizatorii.
Actul internaţional care reglementează zonele umede este Convenţia asupra zonelor umede, numită şi Convenţia Ramsar. Convenţia este un tratat interguvernamental care oferă cadrul legal pentru acţiunile de la nivel naţional şi pentru cooperare la nivel internaţional, în vederea conservării şi folosirii înţelepte a zonelor umede şi a resurselor acestora, scrie ramsar.org. Obiectivul declarat al Convenţiei Ramsar este acela de a conserva zonele umede, fauna şi flora care servesc ca habitat al păsărilor acvatice. Deşi zonele umede acoperă doar 1% din suprafaţa planetei, ele sunt responsabile într-o proporţie foarte mare de schimburile bio-geo-chimice dintre uscat, atmosferă şi sistemele hidrologice, la scară regională şi globală, potrivit sursei citate.
