Ziua internaţională de prevenire a abuzului asupra copilului („World Day for Prevention of Child Abuse”) este marcată anual la 19 noiembrie, pentru că, la nivel mondial, abuzul asupra copiilor reprezintă, încă, o temă tabu în foarte multe comunităţi.Sunt mici, fragili, infirmi în faţa furiei şi puterii adulţilor. O lovitură de palmă nu îşi lasă amprenta doar fizic asupra copiilor, ci şi psihic şi emoţional. Cuvintele dure, ţipetele, jignirile şi reproşurile reprezintă tot forme de abuz, care îi vor urmări toată viaţa pe micuţii de azi, adulţii de mâine, ce pot deveni oameni mari la fel de violenţi din cauza traumelor trăite în copilărie. În ciuda faptului că aceste gesturi necontrolate au iz penal şi sunt pedepsite conform legislaţiei în vigoare, din păcate, acest fenomen pare de neoprit. În anul 2020, la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa au fost nenumărate sesizări privind abuzurile asupra minorilor. Dintre acestea s-au confirmat 167, dintre care 9 situaţii au fost pe abuz fizic (4 dintre copii au fost preluaţi în regim de urgenţă de lângă agresori, iar 5 beneficiază de consiliere psihologică în familie sau sunt monitorizaţi de autorităţile publice locale). Au fost semnalate 47 de cazuri de abuz emoţional, 9 de abuz sexual, 83 de cazuri de neglijare şi 19 cazuri de exploatare prin muncă a minorilor. Prin aceste abuzuri se încalcă drepturi fundamentale ale copilului, stabilite prin Convenţia O.N.U., în anul 1989. Doar pentru că sunt mici, nu înseamnă că nu trebuie respectaţi. Astfel că, ziua de 20 noiembrie este rezervată pentru a conştientiza importanţa drepturilor copilului, drepturi care sunt încălcate prea des în societatea contempo-rană.În aceste zile tragem un semnal de alarmă pentru a fi mai atenţi şi mai grijulii cu cei din jurul nostru. Fiecare dintre noi se poate implica în vederea sprijinirii unui copil abuzat sau pentru a-i explica unui adult că violenţa nu este benefică nici pentru el, nici pentru cel mic. Fiecare dintre noi poate milita pentru respectarea drepturilor copiilor şi poate asigura respectarea acestora prin propriile fapte. Anul acesta nu putem sărbători cele două zile prin activităţi specifice, însă, o putem face în fiecare moment prin gesturi mici, dar atât de importante, prin grija faţă de semenii noştri, faţă de cei aflaţi în suferinţă, prin resposabili-tatea şi respectul pe care le arătăm unii faţă de ceilalţi.
