2016 este anul Shakespeare. Teatrul „Tony Bulandra” amarcat ziua de 23 aprilie prin punerea în scenă a cvasicelebrei piese shakespeare-ene „Romeo şi Julieta”, în regia originală a Irinei Niculescu.
Dar, revenind la Shakespeare, trebuie să recunoaştem că se ştiu puţine lucruri despre el. S-a ajuns până acolo încât, în secolul al XIX-lea, unii chiar s-au îndoit că el a existat cu adevărat. Nu vom scrie acum despre această polemică declanşată de nume ilustre precum Twain, Henri James sau George Bernard Shaw. Nici nu vom scrie analitic despre filmul „Anonymous”, în regia lui Roland Emmerich. Adevărul este că la Stratford-upon-Avon, orăşelul unde s-a născut Shakespeare, nimeni nu se îndoieşte că el a existat cu adevărat şi nici nu pune sub semnul întrebării faptul că acest fiu al 2016 este anul Shakespeare. Teatrul „Tony Bulandra” amarcat ziua de 23 aprilie prin punerea în scenă a cvasicelebrei piese shakespeare-ene „Romeo şi Julieta”, în regia originală a Irinei Niculescu.
Dar, revenind la Shakespeare, trebuie să recunoaştem că se ştiu puţine lucruri despre el. S-a ajuns până acolo încât, în secolul al XIX-lea, unii chiar s-au îndoit că el a existat cu adevărat. Nu vom scrie acum despre această polemică declanşată de nume ilustre precum Twain, Henri James sau George Bernard Shaw. Nici nu vom scrie analitic despre filmul „Anonymous”, în regia lui Roland Emmerich. Adevărul este că la Stratford-upon-Avon, orăşelul unde s-a născut Shakespeare, nimeni nu se îndoieşte că el a existat cu adevărat şi nici nu pune sub semnul întrebării faptul că acest fiu al sentimentul lor de iubire ce sfidează convenienţele sociale, ce înving trecerea timpului.
în acest clasament al celor mai jucate dintre piesele lui William Shakespeare, urmează la mică distanţă „Othello”, „Hamlet” şi „Macbeth”. Toată lumea care frecventează teatrul, indiferent de continent cunoaşte şi foloseşte contextual celebra replică « to be or not to be? ». Nu există iubitor de teatru care să nu ştie cine este Romeo, Juliata, Hamlet, Othello, Macbeth sau regele Lear. Scenariştii serialului „Game of Thrones” s-a inspirat pe larg din piesele cu subiect istoric scrise de Shakespeare, unde toţi acesi Henric sau Richard dau lupte sângeroase pentru a cucerii puterea. De altfel, după cum au declarat într-un interviu, scenariştii serialului au decis să-l omagieze pe Shakespeare prin faptul că fiecare episod începe cu cuvintele „Vine iarna…”, ca un fel de ecou al replicii „Vine Iarna ce-mi displace”, cuvintele de deschidere ale piesei „Richard al IlI-lea”. Dar, oare ştiu actualii vorbitori de engleză, inclusiv cei care amestecă cuvinte engleze cu cele ale limbii vorbite de ei că expresia larg folosită în prezent, în Occident, ” să fi swang” se datorează lui Shakespeare, deoarece el este cel care a inventat, introdus în limbajul curent cuvântul „swag” care, în sensul folosit de el însemna „certăreţ”, „insolent”, „fanfaron”, în prezent având semsul de „a fi
rasat”?.
Michel Bouquet a afirmat că: „Fiecare cuvânt scris de Shakespeare are un sens metafizic şi universal”, deoarece, în opinia sa, Shakespeare a fost primul care l-a scris sau l-a reinventat ca sens sau semnificaţie, deoarece, adăuga Michel Bouquet, nemuritorul Shakespeare a arătat omenirii că lumea nu este decât o scenă, iar „viaţa fiecăruia nu este decât o umbră rătăcitoare, omul fiind un sărman actor ce se împodobeşte cu haine şi bijuterii, agitându-se o oră pe scena unui teatru sau a vieţii, pentru ca la urmă, de unii dintre ei, cei mai mulţi să nu se mai audă vreodată’, după cum spunea dramaturgul contemporan cu regina Elisabetha I, prin intermediul personajului său, în „Macbeth”, actul V, scena 5.
Au trecut ani, decenii, secole şi niciun regizor, niciun actor sau actriţă n-au putut ignora piesele lui Shakespeare, ci, dimpotrivă, au răspuns provocărilor reprezentate ce aceste creaţii ale artei dramatice, provocări cu atât mai ispititoare, chiar mai ispititoare decât grădinile Raiului, cu cât piesele lui Shakespeare au marea însuşire că pot fi universal valabile, pot fi adaptate vremurilor, fără să piardă nimic din mesajul lor artistic şi uman.
Mai mult chiar, piesele lui Shakespeare au acea calitate proteică a adaptării, a permanentei analize a sufletului uman care nu le fac persabile, ci eterne. Piesele lui Shakespeare, fără să-şi piardă din valoare, sunt adaptabile oricărei viziuni moderne a oricărui regizor. Astfel, Peter Brook a mers până acolo încât a golit scena de orice element clasic de decor, pentru a scoate în evidenţă, după cum spunea el, „invizibilul din piesele lui Shakespeare”. în viziunea regizorală a lui Patrice Chereau, fantoma tată lui lui Hamlet apare călare, pe scenă. Piesele lui Shakespeare înseamnă poezie, mister, magie, nebunia omenească şi scurgere a timpului ce ignoră cu desăvârşire succesiunea cronologică.
Timpul, inevitabil trece. Dispar pe veci actorii, regizorii, scenografii, cos-tumierii, inginerii de sunet, garderobierele şi chiar clădirile ce adăpostesc teatrele. Nimic nu mai rămâne. Nimic. Totul se transformă în pulbere. Dar, în timp, în urma lor, rămân, nemuritoare, cuvintele scrise de Shakespeare.
Related Posts
Add A Comment