de Gustave Le Bon_
Este necesar, de asemenea, ca în domeniul industrial, mai ales în cel financiar, retribuţiile să fie proporţionale cu capacitatea intelectuală a individului. De asemenea, relaţiile utile ar trebui repartizate indivizilor în mod echilibrat, pe criteriul capacităţii. într-un ziar, ai cărui angajaţi au dovedit că sunt bine informaţi, s-a publicat un articol prin care se demonstra că cei mai mulţi dintre indivizii ce lucrau în domeniul finanţelor erau de o inteligenţă foarte mediocră. Deşi erau nişte simpli plasatori de afaceri, aceştia obţineau profituri ce le asigura o situaţie socială strălucită. De cele mai multe ori, beneficiile personale nu aveau nicio legătură cu serviciile prestate. Un alt ziar a semnalat, fără să fie contrazis de nimeni, că fiecare dintre cei doisprezece administratori ai uneia dintre cele mai mari societăţi de credit, obţineau, pe spinarea acţionarilor, un profit anual de aproape 300.000 de franci, aproape fără să mişte un deget. Fapte asemănătoare au dat apă la moară socialiştilor, aceştia rostind în public discursuri fulminante. Desigur, nu-i poţi apăra pe autorii acestor nereguli, decât recunoscându-le public.
Dacă este să facem o paralelă, în lumea antică nu te puteai îmbogăţii decât ruinân-du-i pe alţii. în lumea modernă acest mod de îmbogăţire devine mai dificil, deoarece, acum , nu te mai poţi îmbogăţi doar tu fără să-i îmbogăţeşti şi pe cei cu care stabileşti relaţii de afaceri. Acest aspect l-a rezumat foarte bine domnul d’Avenel:
„în Evul Mediu te îmbogăţeai doar prin declanşarea unui război particular împotriva vecinilor pe care, în felul acesta, îi ruinai. Apoi, după Evul Mediu, te îmbogăţeai, folosind ca pretext binele public, pentru a pune mâna pe fondurile de stat, dar acum, te îmbogăţeşti doar dacă îmbogăţeşti Statele vecine şi propriul Stat.
Acest nou tip de bogăţie nu se datorează poporului, nici regelui, ci este obţinută din nimic datorită dezvoltării ştiinţei. Această îmbogăţire a câtorva este urmată de câştiguri
Related Posts
Add A Comment