Lumea, condusă de bolnavi (46)

0 0

Pierre Accoce
și dr. Pierre Rentchnick
Indiferent ce decizie dorea să impună, noul președinte al Consiliului de minștri se împiedica de Gamelin. Deși primul schimb de replici dintre cei doi este amuzant, acesta prefigura drama ce se profila la orizont:

  • în ce stadiu se află armata?
  • Este gata să intre în acțiune, domnule președinte.
  • Ce poate face, în actuala situație?
  • Nu cine știe ce.
    Mereu frica paralizantă dfe răspundere. Paul Reynaud nu poate tolera o astfel de atitudine. Pe de altă parte, oricâte eforturi ar face, nu-l poate înghiți pe generalul Gamelin. Toată lumea s-a lămurit repede despre ce gândește Reynaud, referitor la generalul Gamelin, când l-a auzit mormăind furios: “Poate fi un bun prefect, un episcop, dar în nici-un caz șeful unei armate!”. Evenimentele vor confirma că Reynaud avea dreptate.
    în data de 10 mai 1940, germanii trec granița, invadând Franța, prin munții Ardeni. Au folosit doar tancuri de asalt pe care nu le-au putut opri nici pădurile, nici dealurile înalte,nici tunurile de 75. Gamelin nu va mișca un deget pentru a opri invazia. Nicio clipă nu i-a trecut prin cap să declanșeze ofensiva. Și chiar dacă ar fi vrut, nu mai putea. Singur a decis să trimită urgent armata în nord, spre Anvers, cu scopul de a da o mână de ajutor armatelor belgiene și olandeze. Fără să-și dea seama, intrase într-o capcană. Această decizie a fost una dintre cele mai grave greșeli, făcută de Gamelin, în felul acesta distrugând echilibrul de forțe de pe frontul fr nord-est.
    Winston Churchill îl va critica cu amărăciune pe Gamelin: El va scrie în tomul II, volumul I al Memoriilor despre al Doilea Război Mondial, apărute în 1949 și la Paris, la editura Plon că “ Gamelin nu a prevăzut nicio masă de m,anevră, nicio rezervă strategică pe un front de opt sute de kilometri!”. Starea catastrofală în care se găsea rețeau de transmisii a fost picătura ce a umplut paharul. Din ziua în care a izbucnit războiul, Gamelin a cerut ca sistemul radio de telcomunicații să fie mut. Nu a folosit decât telefonul, ceea ce implica o nesiguranță totală. Drept dovadă este faptul că, începând cu ziua de 16 mai 1940, cercetașii armatei germane vor tăia liniile telefonice aeriene. Din acel moment, Gamelin nu va mai putea comunica cu ofițerii săi de pe front. în concluzie, singura persoană ce trebuie criticată nu este decât el, Gamelin, care nu a făcut nimic pentru a înlătura carențele comunicării cu armata aflată pe fron.
    Toate aceste carențe scot la lumină scăpările sale de gândire, greșelile de apreciere a situației, memoria care-i joacă feste deoarece, mai mult ca niciodată, Gamelin confundă războiul ce tocmai începuse cu Primul Război Mondial, nefiind capabil să ia deciziile corecte. Mai mult chiar, nici nu-i va trece prin cap să folosească, în totalitate, aviația de război. De fpt, Gamelin nu crede în eficiența aviației. Spre uimirea ofițerilor din jurul său, Gamelin devine letargic, începe să mediteze, cu voce tare, despre prăbușirea sa ca ofițer de cariră. Când va fi, până la umă, trimis la plimbare, în data de 19 mai 1940, bazându-se pe conștiința sa de francez și de creștin, va spune, că nu i se poate reproșa nimic.
  • Mai târziu, unii vor spune că s-a vândut germanilor, dar numai aparențele i-a făcut să greșească când au presupus că Gamelin a fost un trădător de țară. Lămurirea comportamentului său catastrofal se găsește în dosarul său medical. Asemenea lui Benito Mussolini, generalul Gamelin a fost victima neurosifilisului pe care-l avea.
  • De asemenea, se prea poate ca generalul Gamelin să fi suportat urmările unei arteroscreloze generalizate, presărată cu mici accidente cerebrale succesive, caracteristice și bolii lui Alvarez.
  • Aceasta explică scăderile intelectuale de care dădea dovadă, lipsa totală de analiză riguroasă a evenimentelor, faptul că vorbea complicându-se, pierzându-se în tot felul de detalii inutile, nefiind în stare să emită judecăți lucide, greșind mereu când trebuia să estimeze urmările unui eveniment, la care se adaugă faptul că se folosea mereu de protecția lui Pétain, deși îl critica la greu de fiecare dată când i se ivea ocazia s-o facă pe la spatele acestuia, în plus netrebuind să trecem cu vederea nici tulburările sale de memorie. Cu toate acestea generalul Gamelin a murit, în 1958, din cauza unei paralizii generalizate, a unui “P. G.” cum spun medicii, fază finală a neurosifilisului pe care-l avea de ani de zile.
  • Generalul Gamelin luase această boală cu mult înainte de anul 1930, fiind tratat la spitalul militar Val-de-Grâce, Paris, la secția de neuropsihiatrie. Medicii au folosit metodele de vindecare ce se utilizau la vremea respectivă, antibioticele nefiind încă descoperite. în consecință, Gamelin a fost îndopat cu mercur, arsenic și bismut. Cu toate acestea, boala a avansat, afectând fibrele nervoase, provocând o meningoencefalită sifilitică insidioasă, adică declanșând o inflamare a creierului.
  • în prezent, medicina dispune de un redutabil arsenal chimic ce-i permite să țină sub control majoritatea bolilor, chiar să le vindece încă din starea incipientă, blocând evoluția acestora, ceea ce a făcut ca neurosifilisul și urmările sale să dispară definitiv. De ani de zile, de când s-a generalizat folosirea penicilinei și din lipsă de bolnavi de neurosifilis, studenților nu le mai sunt prezentate astfel de cazuri pentru a fi inițiați în tratarea acestei boli. Nu trebuie uitat că la sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima parte a secolului al XX-lea, neurosi-filisul a fost dominant în patologia generală a halucinațiilor. Bolnavi, ca generalul Gamelin, aveau, pe atunci, afecțiuni neurologice severe și tardive.
  • Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Stagiarii încadrați în programul de internship de la Consiliul Județean Dâmbovița (CJD) îşi vor încheia activitatea în data de 15 decembrie 2021

Programul „Internship la Consiliul Județean Dâmbovița” a ajuns la final. În cadrul unei conferințe de presă organizată la sediul instituției, președintele CJD, Corneliu Ștefan, i-a felicitat pe cei 7 interni pentru modul în care și-au îndeplinit atribuțiile stabilite în fișele de post.Programul inițiat de președintele Corneliu Ștefan este unic în […]