Durere şi furie neputincioasă, la Caracal

Ieri, după cum reiese din postarea site-ului „Realitatea. net”, unul din foarte puţinele site-uri ce mai reuşeşte să fie obiectiv, cazul „Caracal” a intrat într-o nouă fază a penibilului social. Cu ocazia reconstituirii presupuselor crime, mama Luizei Melencu a „explodat”: „Dinca are complici ! Oameni mari !”. Aşa o fi, dar până nu se dovedeşte acest lucru, este hazardant să se facă o astfel de afirmaţie, chiar dacă este produsă de o durere sufletească ce cu greu o poţi descrie în cuvinte, în asemenea situaţii lexicul de bază al limbii române fiind neputincios. Gheorghe Dincă, principalul suspect al crimelor din Caracal, a fost adus, ieri, la locuinţa sa, pentru reconstituirea faptelor. Anchetatorii au refăcut traseul parcurs de Dincă după ce a luat-o „la ocazie” pe Alexandra Măceşanu, iar azi vor reconstitui traseul parcurs cu Luiza Melencu. „Nu ştiu dacă acest om ar merita să trăiască. Noi neam axat pe el, dar în primul rând este familia şi în al doilea rând sunt complicii lui şi sunt oameni mari. Dacă nu tăiem capul unui şarpe şi tăiem doar coada, el se regenerează. Nu suntem proşti cum vor să ne creadă aceşti anchetatori”, a spus mama Luizei, conform stiripesurse.
Răpirea celor două fete a avut loc pe fundalul social creat de mediul politic românesc. Datorită acestuia, care în momente cruciale are nevoie de executanţi, nu de indivizi care să gândească, în funcţiile cheie sunt puşi oameni pe criteriul supunerii, nu al competenţei. Printre altele, în unele segmente mass media s-a avansat timid, chiar ideea că, în unele zone din provincie, unele persoane sunt numite în funcţii cu atribuţii de menţinere a ordinii sociale de către decidenţi politici, la indicaţiile clanurilor de interlopi. Oricât de corupt ar fi mediul politic românesc, totuşi este greu să dai crezare unui asemenea fapt cu grave consecinţe sociale. După cum se zvoneşte, mediul interlop ar alimenta cu bani pe unii reprezentanţi ai partidelor politice, când acestea ajung la putere. Din păcate, totul este la nivel de zvon şi, după cum se ştie, de multe ori zvonul este mai mortal decât glontele. Zvonul otrăveşte viaţa socială. Zvonul menţine o stare latentă de neîncredere care, uneori, degenerează în starea de revoltă violentă. Dovezile sunt sfinte, dar dacă nu ai curajul să le prezinţi, din difeite motive, ce diferă de la om la om, decât să infestezi viaţa socială contemporană, mai bine te duci la culcare. Dacă cele două fete au murit, Doane, fereşte să fie aşa, decesul lor nu a fost provocat de corupţie, ci de incompetenţa şi delăsarea celor care prin funcţia deţinută trebuia să acţioneze prompt şi cu… cap. Adevărul este că toţi au cap, ne referim la cei din structurile abilitate legal să apere populaţia, dar câţi au şi creier în repspetivul cap. Se poate face un experiment, pe timp de noapte: luaţi câţiva indivizi, ce activează în astfel de structuri, puneţi-i să stea câteva secunde cu gura deschisă, puneţi-le o lanternă la una din urechi. Ce veţi constata? La unii, nimic, dar la alţii, veţi vedea cu uimire cum fascicolul de lunimă al lanternei le iese pe gură, nas şi cealaltă ureche. Fără comentarii. Din cauza unor astfel de capete dispar fără urmă adolescente sau sunt ucise. Un rol în toată această poveste, poate că îl are şi corupţia în interacţiunea dintre politic şi mediul interlop, dar de la simple afirmaţii până la dovezi, este o cale atât de lungă, încât îmbătrâneşti şi mori fără să prezinţi argumente solide. Situaţiile de acest tip, nedorite, nu vor mai exista decât din clipa când se va schimba mentalitatea majorităţii românilor.