Încă de la prima întâlnire „în format clasic” cu reprezentanţii presei locale – asta ca să folosim o expresie la modă, inspectorul şcolar general numit, d-na Cătălina Homeghiu, a reuşit o performanţă care, recunoaştem, nu este chiar la îndemâna oricui. Într-o conferinţă care s-a întins pe aproape o oră, n-a răspuns clar niciunei întrebări directe. A vorbit mult şi, exceptând statisticile frumos aranjate de IT-iştii ISJ, n-a spus nimic concret, evitând un dialog real pe temele de mare interes pentru cei o sută de mii de elevi şi părinţi dâmboviţeni.
Trecând peste faptul că ne-a pus într-o situaţie jenantă din punct de vedere profesional, adică să relatăm publicului cum a debutat Semestrul II cu câteva zile în urmă, am ascultat răbdători întreaga dare de seamă, în speranţa că vom obţine şi răspunsuri la câteva întrebări pertinente. Cu toată silinţa, nu am putut lega un dialog, şefa Inspectoratului Şcolar Dâmboviţa preferând să-şi acopere colegii care au călcat pe bec printr-o abordare evazivă, alegând ca paravan legislaţia, normele şi ordinele de ministru. Prima chestiune: De ce au fost schimbaţi din funcţie directorii de şcoli care au performat, chiar dacă le-a expirat mandatul?
Pentru că legea o permite şi, atenţie mare, pentru că respectivii directori nu ar fi făcut politica actualului ministru. Serios? Ştiam că singura politică la MEC este EDUCAŢIA. Ca o paranteză, l-am cunoscut pe domnul ministru Sorin Câmpeanu şi suntem convinşi că nu ar fi de acord cu un asemenea răspuns!
Mergem mai departe: Un coleg întreabă de ce la unele unităţi de învăţământ li s-a cerut elevilor să vină cu măşti de acasă, două-trei pe zi. Nu ne-a reconfirmat d-na inspector general că există un stoc de aproape 2,4 milioane de asemenea dispositive medicale şi zeci de mii de litri de dezinfectanţi? Pandemia a schimbat cumva „moda” şi în loc de hârtie igienică şi săpun elevii sunt puşi să vină de acasă cu măşti medicale? „Nu am cunoştinţă de acest lucru. Dacă un copil vine de acasă cu mască, dacă mămica vrea mască personalizată, e treaba părinţilor.”
În fine, ajungem la problema – am numit-o perenă, a asigurării transportului elevilor din Corbii Mari la liceele din Titu. Pentru că, după aproape un an în care au fost obligaţi să stea acasă, din motive obiective, evident, circa o sută de liceeni nu au la dispoziţie mijloace de transport în comun şi se descurcă fiecare cum poate, cu cheltuieli destul de ridicate. Chiar nu sa putut găsi o rezolvare în timp util, mai ales că nu vorbim tocmai despre o premieră? Am fi aşteptat ca doamna inspector general să ne spună ce a stabilit cu directorii respectivelor licee, ce a discutat cu autorităţile din Corbii mari şi cu conducerea judeţului pe acest subiect deloc derizoriu. Am aşteptat degeaba! Am fost îndrumaţi cu voce suavă să-i întrebăm noi pe operatorii de transport de ce nu mai fac curse între Titu şi Corbii Mari…
Ca să recapitulăm, sunt copii care au fost puşi să vină cu măşti de acasă, directori de şcoli cu experienţă şi rezultate notabile sunt daţi la o parte să fie loc pentru cei care fac politica ministrului iar liceenii din Corbii Mari n-au cu ce ajunge la cursuri. Dar ce contează este că, în Dâmboviţa, şcoala a început în condiţii excelente!
P.S. La conferinţa de presă a fost invitată şi noua directoare de la Casa Corpului Didactic, „cejerae” cum i se spune acum. A citit câteva minute după un soi de copiuţă, fără vlagă şi fără intonaţie. N-au fost întrebări. Le epuizasem cu doamna General!
