Politicienii români, indiferent de culoarea politică, s-au specializat în promisiuni. Toate discursurile lor axate pe promisiuni, speranţa fiind singurul beneficiu inexistent al poporului naiv ( naiv,sinonoim pentru fraier), deci toate discursurile au introducerea devenită clasică: greaua moştenire, lăpsată de predecesorii deţinătoro ai puterii, plus refrenul cu gaura în buget, ceasta sinonimă cu gaura în buzunarele celor mulţi.
Deci, din punct de vedere econimic, preţurile de consum în luna noiembrie 2019 comparativ cu luna noiembrie 2018 au crescut cu 3,8%, faţă de 3,4% în octombrie, în condiţiile în care mărfurile alimentare s-au scumpit cu 4,9%, cele nealimentare cu 2,83%, iar preţul serviciilor a înregistrat un avans de 4,19%, potrivit datelor INS.
Rata medie a preţurilor de consum în ultimele 12 luni (decembrie 2018 – noiembrie 2019) faţă de precedentele 12 luni (decembrie 2017 – noiembrie 2018), calculată pe baza IPC, este 3,8%. Determinată pe baza IAPC, rata medie este
3,8%.
Fondul Monetar Internaţional (FMI) a revizuit în sus estimările privind preţurile de consum în România în acest an, până la o creştere medie anuală de 4,2%, faţă de un avans de 3,3% preconizat în primăvară.
Bun, din respect faţă de specialişti, fără să comentăm calitatea lor morală, se impune constatarea, pornind de la procente, că ceea ce va crteşte mereu vor fi doar salariile şi pensiile, nu ceea ce ar trebuit de fapt să crească cu adevărat: puterea de cumpărare a fiecăruia dintre noi. De ce cresc doar pensiile şi salariile, nu şi puterea de cumpărare? Puterea de cumpărarea nu va creşte în veci, în România, deoarece românii au devenit, fără să-şi dea seama proprietatea politicienilor ce mint şi ai grupurilor de interese care fură cum respiră. E clar?
Related Posts
Add A Comment