Malta, noul paradis al românilor

Românul are marea capacitate de a se adapta destul de repede la mediul economic înconjurător. în perioada 1990-2000 când nu eram membrii UE, românii făceau pe dracu’ în patru pentru a ajunge în ţările considerate paradisul economic european precum Italia, Spania, Franţa, Germania, Anglia. La început au fost primiţi cu braţele deschise, dar cu timpul aceste braţe larg deschise au început să dispară. Una din cauze este mentalitatea românului sărac, înclinat mai mult către experimente. O altă cauză este confuzia dintre cuvântul român şi rom. Desigur, subientul, dacă ar fi abordat, ar scoate o serie de lucruri la suprafaţă, printre care şi incapacitatea guvernelor României de a-i integra social pe romi. Pe scurt, multe ţări occidentale nu ne mai doresc. în actuala conjuncutăr, românii s-au orientat către Malta. Numărul conaţionalilor noştri ce lucrează în această insulă a crescut cu 22 % în ultimul an, ajungând de la 430, câţi erau la începutul anului 2013, la 522, în prezent. Dar Malta nu este vizată doar de români. Ei au fost devansaţi de către vecinii de la sud de Dunăre, bulgarii, al căror număr este de 859 de indivizi stabiliţi anul acesta pe teritoriul statului maltez. Dar cea mai fabuloasă creştere de emigranţi din fostul sistem socialist o prezintă ungurii al căror număr, pe teritoriul maltez a crescut cu 375%. Interesant este faptul că piaţa forţei de muncă din Malta a început să atragă foarte mulţi italieni şi spanioli deoarece ţările lor sunt şi acum grav afectate de criza economică despre care massmedia se face că plouă. Singurii emigranţi al căror număr este într-o vertiginoasă scădere, sunt germanii. Numărul lor, pe teritoriul maltez, a scăzut cu 4%, ceea ce reflectă faptul că sistemul economic german este, actualmente, unul performant. Dacă privim şi analizăm doar cifrele, constatăm că a crescut numărul de emigranţi al cetăţenilor care provin din state cu economii, în realitate, grav afectate şi deteriorate de sistemul politic aflat la putere. Nu putem spune că viaţa economică a unui stat depinde în totalitate doar de moralitatea politică a locuitorilor săi. Deprecierea vieţii economice este cauzată în mare măsură de către deprecierea eticii politicienilor, dar şi de gradul ridicat de viclenia al acestora, reuşind să convingă populaţia să-i voteze, chiar dacă nu au dovedit cu nimic că au capacităţile mentale necesare de a produce creşterea nivelului economic al propriului lor stat.