Într-un context economic tensionat, în care fiecare leu din bugetul public trebuie justificat, Autoritățile Teritoriale de Ordine Publică (ATOP) apar ca un exemplu elocvent de structură ineficientă și costisitoare, tolerată ani la rând în sistemul administrativ românesc.
Potrivit unei propuneri recente a Ministerului Dezvoltării, membrii ATOP ar putea rămâne fără indemnizațiile lunare – echivalentul a 10% din salariile președinților de consilii județene. Măsura vine după ani în care activitatea acestor organisme a fost, în cel mai bun caz, cvasi-invizibilă, iar în altele, inexistentă.
Statul plătește anual aproximativ 22 de milioane de lei pentru funcționarea ATOP-urilor din țară. În schimb, contribuabilii primesc înapoi rapoarte reciclate, ședințe formale și o prezență simbolică în peisajul siguranței publice. Într-o perioadă în care spitalele regionale așteaptă finanțare, școlile se confruntă cu lipsuri, iar polițiștii locali sunt slab echipați, aceste cheltuieli par nu doar nejustificate, ci sfidătoare.
Cine sunt membrii ATOP?
În teorie, reprezentanți ai societății civile și consilieri locali care ar trebui să monitorizeze activitatea structurilor de ordine publică. În practică, figuri absente, fără nicio contribuție reală în prevenirea criminalității sau în gestionarea crizelor locale. Tăcerea lor a devenit marca unei instituții care consumă, dar nu produce.
Propunerea Ministerului Dezvoltării este mai mult decât o măsură de economisire. Este o declarație de principiu: fără muncă, fără bani. În administrația publică nu mai este loc pentru funcții decorative și sinecuri mascate.
România are nevoie de reforme autentice, nu de ajustări de fațadă. Iar eliminarea privilegiilor nejustificate din sistemul public trebuie să înceapă exact de acolo unde ineficiența a devenit normă – sub umbrela unor „autorități” care au uitat că sunt în slujba cetățenilor.
