3 august a devenit în urmă cu trei ani Ziua Rebusului Românesc. La iniţiativa unui grup de pasionaţi ai genului, momentul în care Nicolae Gh. Popescu semna pentru prima oară cu supranumele REBUS, în paginile unei reviste autohtone, a devenit prilej de sărbătoare. Aşa cum uşor se poate bănui, grupul rebusiştilor români este pe cât de elitist, pe atât de restrâns, iar cei care-şi îndreaptă atenţia spre astfel de activităţi sunt din ce în ce mai puţini.
POVESTEA GENIALULUI DOMN REBUS!
La 3 august 1929, tânărul student vâlcean Nicolae Gh. Popescu strecura porecla REBUS în revista Realitatea ilustrată nr. 32, în semnătura de la rubrica Poşta concursului de jocuri. Avea să fie începutul unei noi identităţi, generatoare a unui adevărat fenomen spiritual, de peste 90 de ani adorat de oameni din toate colţurile ţării, pasionaţi de dezlegarea enigmelor ascunse în spatele cuvintelor încrucişate şi al problemelor de enigmistică.
Despre Nicolae Gh. Popescu se spune că a fost un geniu, un geniu neînţeles, al cărui nume a fost dat uitării, inclusiv în localitatea sa natală, Pietrari, acolo unde puţini oameni mai ştiu cine a fost cel poreclit de colegele de redacţie
REBUS.
După ce devine campion naţional de cuvinte încrucişate, ziarele îi laudă inteligenţa şi, încet-încet, îl vor alinta… Domnul Rebus. Editura Adevărul îl angajează să conducă o revistă de specialitate, pe care o numeşte… REBUS şi al cărei prim număr a apărut la 1 iunie 1931. Un nume care devine brand, îi aduce celebritate purtătorului, dar şi titulatura de… părinte al rebusis-mului românesc!
Careurile cu pătrăţele alb-negre devin o pasiune cotidiană pentru români, însă viaţa lui Nicolae Gh. Popescu capătă o turnură nefavorabilă, din cauza vederilor sale politice. Nefiind un admirator al regimului comunist, vâlceanul este marginalizat, după ce refuză oferta mai marilor regimului de a prelua conducerea noii reviste REBUS, apărută la 5 iulie 1957. O publicaţie care va deveni un adevărat fenomen editorial, vândut în sute de mii de exemplare.
În 2004, părintele rebusului românesc se stinge în localitatea natală, acolo unde şi-a petrecut cei mai mulţi ani ai existenţei sale şi unde a încercat să le transmită generaţiilor de elevi, care i-au trecut prin mână, pasiunea pentru cuvintele încrucişate.
O PASIUNE CARE NU MOARE
Deşi careurile rebusiste nu se mai numără printre marile pasiuni ale românilor, pe meleagurile mioritice există o comunitate a „moştenitorilor” lui Nicolae Gh. Popescu. Răspândiţi în toate colţurile ţării, rebusiştii se întâlnesc zilnic în mediul virtual, iar la 3 august, de trei ani încoace, cinstesc cum se cuvine evenimentul primordial al unui adevărat fenomen naţional, o mişcare cu caracter de divertisment cultural în care România deţine întâietatea valorică mondială (!).
În august 2018, prin intermediul reţelelor de socializare, a avut loc prima sărbătoare a Zilei Rebusului Românesc.
„Este a treia ediţie a Zilei Rebusului Românesc (pe 3 august 2018 a fost prima festivitate… virtuală). Anul acesta era gândită şi o întâlnire a membrilor fondatori, la Târgovişte, dar a venit pandemia şi planurile au fost anulate. În iunie 2018, am lansat invitaţia de a se adera (sau nu) la această propunere, prin Grupul REBUS de pe Facebook, dar şi prin revista Rebus.
Astfel, au trimis adeziuni 127 de rebusişti, dintre care 84 de nume cunoscute, inclusiv redacţiile revistelor Rebus şi Rebus Ideal. Ideea zilei de 3 august mi-a venit de la faptul istoric că, la această dată, în 1929, la pagina de jocuri a revistei Realitatea ilustrată, tânărul student vâlcean Nicolae Gh. Popescu (19 ani), responsabil de rubrică, a folosit pentru prima dată în publicistica românească porecla REBUS, pe care i-o dăduseră colegele de redacţie. Această poreclă i-a devenit cognomen, el fiind cunoscut şi recunoscut în lumea rebusistă cu numele Nicolae Gh. PopescuRebus. Apoi, în 1931, tot cu el la conducere, Editura Adevărul a scos revista Rebus, devenită ulterior Rebus Magazin şi generând aproape tot fenomenul care ce a urmat şi toată seria de termeni specifici (rebus, rebu-sism, rebusist, rebusistic). Editura Adevărul a avut o mare contribuţie aici, deoarece, în afara cotidianului Adevărul, edita şi cele două publicaţii cu pagini de jocuri, de care răspundea N. Gh. Popescu (marele cotidian Dimineaţa şi săptămânalul Realitatea ilustrată)”, ne-a declarat târgovişteanul Eliade Gâldău, unul dintre rebusiştii respectaţi ai României.
