Urban Titu, tristeţea iluziei

Nimeni nu poate trăi daor cu aer sau cu o singură doză de ceai, pe zi, iar fotbaliştii nu fac excepţie de la această regulă, dar spre deosebire de restul muritorilor din satele şi oraşele judeţului Dâmboviţa, fotbaliştii se cred mai speciali, pentru simplul fapt că s-au născut cu abilitatea de a lovi profesionist în balonul rotund,ori au căpătat-o după o îndelungată perioadă de antrenament.
Fotbaliştii mai au o calitate: trăiesc total cu iluzia că li se cuvine totul, adică acest totul însemnând pentru ei bani, maşini de lux şi femei. Din acest punct de vedere, interiorul cutiei craniene a unui fotbalist seamănă perfect cu biblioteca din Alexandria după ce a incendiat-o Cezar, un ilustru precursor a lui Hitler, un alt celebru incendiator de cărţi. Desigur, vremurile şi mentalităţile diferă. Cezar devenise piroman din motive de strategie, iat Hitler, din motive de ideologie.
Dar, nici strategia militară, nici ideologia politică nu sunt adevărata cauză a nudităţii intelectuale a fotbaliştilor, ci fumurile ce le populează encefalul, fumuri întreţinute încă din copilăria fiecărui fot-balis, de către prostimea consumatoare de seminţe şi de vocabular suburban. Fotbaliştii sunt cei care reuşesc să fie cineva important în societate doar de pe urma efortului fizic, nu intelectual. Ei sunt visul agramaţilor, al băieţilor de cartier şi al fufelor adolescentine.
Fotbaliştii mai au o calitate. Atât la nivel de comună şi de oraş sunt o miză electorală. Orice partid care sprijină financiar o echipă de fotbal, din bani publici sau ai mediului privat de afaceri, are mai multe şanse să câştige alegerile. La nivel individual, un exemplu edificator: Becali a ajuns europarlamentar fiindcă se sprijinea în demersul său politic pe clubul „Steaua”, deşi până la urmă steau lui Becali a apus din clipa în care a visat, public, să devină preşedintele statului. Din acel moment, adversarii săi au avut grijă să-l potolească şi l-au potolit definitiv. Revenind însă la judeţul nostru, celebra Urban Titu s-a salvat in extremis de la ruşinoasa retrogradare, supravieţuind iarăşi în Liga a lll-a. întrebarea nu este cine a oferit echipei balonul de oxigen necesar, ci, până când se va mai putea repeta această figură?
Dincolo de orice considerente, nu trebuie să uităm că fotbaliştii sunt oameni, în realitate normali, cu bucuriile şi tristeţile lor, cu speranţele şi neîmplinirile lor personale. Niciun fotbalist nu poate fi performant dacă nu câştigă suficient ca să închidă gura fiscului, a plozilor sau a soţiei, mai ale că unele sunt aşa de cicălitoare, încât fotbalistul răsuflă uşurat dacă pescuieşte un contract ca lumea.
Ce înseamnă Urbanul din ultimul sezon fotbalistic? înseamnă o serie de eşecuri demne de a figura într-un manual de antifotbal. Bun, i s-a mai acordat o şansă.
Pe scurt, reunită târziu şi cu probleme mari în ceea ce priveşte lotul, Urban Titu nu a apucat să se pregătească cum trebuie pentru noul sezon. Astfel, sâmbăta trecută, Urbanul a susţinut primul meci amical din această vară, cu ACS Buftea, în deplasare, impunându-se la limită, cu 1- 0, prin golul reuşit, în repriza a doua, de Doncilă, jucător adus de la Astra II Giurgiu, Pentru jocul cu Buftea, tehnicianul prahovean, Mihai Dinu, a mizat pe Popa – Ş. Ion, Negulescu, Stăncuţu, Alexandru – Dicu, Cioran, Stăncilă, Manole, Ghica – Ene, apelând şi la Ayman – Lică, Doncilă, Enache, Simion, Ghenu, Ghioacă şi Vârtej.
Nimeni nu speră la miracole din partea Urbanului, dar se poate pretinde acestei formaţii ca la finalul sezonului competiţional, tur-retur, să fie pe locul 10, în clasamant. Se poate. Desigur, ca acest lucru să fie realizabil, mai este nevoie de ceva: seriozitatea investitorilor, combinată cu seriozitatea fotbaliştilor, altfel, Urbanul se va alege doar cu… tristeţea iluziilor.