Prof. Silvia Mareş, coordonator al Organizaţiei de Femei Pro România Dâmboviţa, a făcut o analiză pertinentă a situaţiei învăţământului preuniversitar, cu accent pe învăţământul primar, în contextul persistenţei crizei medicale generate de pandemia de COVID-19.
Director al Colegiului Naţional „Constantin Cantacuzino”, deci familiarizată cu problemele vechi din sistem dar şi cu provocările din ultimele luni, Silvia Mareş a pornit de la adevărul de necontestat că nu putem vorbi despre educaţie performantă, câtă vreme suntem o ţară cu finanţare foarte mică – de numai 2,89% din PIB – pentru Educaţie, cu menţiunea că învăţământul primar şi preşcolar are repartizat sub 1% din Produsul Intern Brut. A subliniat aici că proasta finanţare nu se reflectă numai în nivelul redus, nemotivant al salarizării profesorilor ci şi în lipsa dotărilor obligatorii pentru a creşte calitatea actului educaţional.
Prof. Silvia Mareş a analizat toate cele trei scenariile vehiculate de ministrul Educaţiei privind începerea anului şcolar, apreciind că sunt cel mult parţial fezabile, în condiţiile în care, la nivel central, lipsa de implicare este pe cale să genereze consecinţe dramatice. Astfel, prima variantă, aceea a reluării procesului educaţional la clasă, cu toţi elevii, de la 15 septembrie, pare mai de grabă o utopie, în special în mediul urban, unde sunt sute de şcoli şi cu câte 35 de elevi într-o clasă. Sunt practic imposibil de realizat circuitele şi de respectat regulile de distanţare fizică.
Nici scenariul „mai realist” – cum a fost catalogat de ministrul Anisie, acela al învăţământului hibrid, cu jumătate dintre elevi la clasă şi cealaltă jumătate acasă, conectată online, nu este sustenabil date fiind particularităţile şi mai ales diferenţele uriaşe în ce priveşte condiţiile din mediile urban şi rural. Şcolile de la oraş sunt suprapopulate iar în mediul rural nu există dotările necesare. Nu există aparatură video performantă, nu sunt conexiuni la Internet iar extrem de mulţi copii trăiesc în sărăcie.
În fine, al treilea scenariu – şcoala continuă online, din nefericire şi cel mai realist, nu poate avea rezultate mulţumitoare date fiind întârzierile mari nu numai în ce priveşte achiziţiile de tablete şi alte echipamente necesare. Spune Silvia Mareş că nu s-a făcut mai nimic pentru formarea cadrelor didactice, pentru organizarea unor cursuri de pregătire, pentru a deprinde metodele cele mai eficiente de interacţiune online cu elevii. Iar dacă în martie a putut fi invocate faptul că n-am fost pregătiţi pentru o asemenea criză, în septembrie nu va mai putea invoca nimeni o asemenea scuză.
