A fost o vreme când judeţul Dâmboviţa era un nume totuşi cu greutate în sportul românesc. Am avut un fotbal cu impact la nivelul Diviziei A, cum se spunea pe vremuri, Liga I, cum este denumită acum. Nu avea judeţul multe oraşe, dar se putea mândri cu o activitate sportivă performantă ce era cu adevărat sprijinită de administraţia vremii. Erau alte vremuri care nu vor mai fi niciodată. Pe atunci, concurenţa avea ca stimul prestigiul, satisfacţia produsă de victorie, o victorie curată, nu susţinută de aranjamentele de culise. Erau timpuri când se investea în sport pentru cel mai profitabil câştig: gloria, gloria locală sau naţională.
În fine, din păcate trebuie să vorbim la trecut, deci, în fine, a fost o perioadă când Fienul, oraşul cimentului şi al luminii, al luminii care a murit definitiv după ce a încăput pe mâna unui investitor olandez, deci, Fieniul de la poalele Leaotei se mândrea cu o echipă de popice de valoare naţională, ca activa în Super Ligă. De asemenea, Fieniul mai avea două echipe, de volei şi de baschet masculin, ce jucau în Dvizia A şi una de fotbal, în Divizia B.
După 1990, sigura disciplină sportivă, care mai asigura oraşului o pâlpâire de prestigiu, era cea a popicelor. În această disciplină sportivă, au activat la Fieni nume de legendă, pe care, din respect pentru trecutul sportiv glorios, le reamintim: Florin Bratu, Constantin Bănescu, Florin Opincă, Radu Teodoroiu, Mihai Bănărăscu, Virgil Dorin, Marius Gorgan, Dragoş Oncioiu, Constantin Stamatescu, fraţii Constantin şi Bebe Grigorescu.
Acum, puţini, chiar foarte puţini îşi mai aduc aminte de aceste glorii naţionale ale acestui sport. Vă mai aduceţi aminte de Şerban Necşulescu, unul dintre cei mai buni preşedinţi ai clubului de popice? În mod sigur, nu. Peste toate, timpul trece cu tăvălugul său nemilos şi, dacă nu există grijă pentru păstrarea şi salvarea amintirilor strălucitoare ale unui loc, totul se transformă în pulberea pe care o împrăştie vântul nemilos al uitării.
Fieniul a avut o sală, da, este bine spus, a avut o sală unde se desfăşurau antrenamentele şi întrecerile de popice. Mă întreb: va veni oare o vreme când, despre performanţa sportivă, la Fieni, nu se va mai vorbi la trecut, ci la prezent? Va veni oare? Sinceri, totul depinde nu doar de voinţa oamenilor simpli din Fieni, ci şi de ambiţia oamenilor cu bani ce-ar trebui să-şi unească eforturile, să treacă peste egoismul lor, să conceapă împreună un plan, împreună cu administraţia locală, pentru renaşterea gloriei sportive a oraşului.
Referitor la popice, oamenii de afaceri locali, împreună cu, aşa cum am spus, administraţia locală, trebuie să se întâlnească, să discute, să găsească resurse financiare, chiar să atragă fonduri europene. Se poate. Totul Florin Bratu, Constantin Bănescu, Florin Opincă, Radu Teodoroiu, Mihai Bănărăscu, Virgil Dorin, Marius Gorgan, Dragoş Oncioiu, Constantin Stamatescu, fraţii Constantin şi Bebe Grigorescu.
Acum, puţini, chiar foarte puţini îşi mai aduc aminte de aceste glorii naţionale ale acestui sport. Vă mai aduceţi aminte de Şerban Necşulescu, unul dintre cei mai buni preşedinţi ai clubului de popice? În mod sigur, nu. Peste toate, timpul trece cu tăvălugul său nemilos şi, dacă nu există grijă pentru păstrarea şi salvarea amintirilor strălucitoare ale unui loc, totul se transformă în pulberea pe care o împrăştie vântul nemilos al uitării.
Fieniul a avut o sală, da, este bine spus, a avut o sală unde se desfăşurau antrenamentele şi întrecerile de popice. Mă întreb: va veni oare o vreme când, despre performanţa sportivă, la Fieni, nu se va mai vorbi la trecut, ci la prezent? Va veni oare? Sinceri, totul depinde nu doar de voinţa oamenilor simpli din Fieni, ci şi de ambiţia oamenilor cu bani ce-ar trebui să-şi unească eforturile, să treacă peste egoismul lor, să conceapă împreună un plan, împreună cu administraţia locală, pentru renaşterea gloriei sportive a oraşului.
Referitor la popice, oamenii de afaceri locali, împreună cu, aşa cum am spus, administraţia locală, trebuie să se întâlnească, să discute, să găsească resurse financiare, chiar să atragă fonduri europene. Se poate. Totuldepinde de voinţa de grup. Când e vorba de alegeri, imediat se găsesc bani. De ce nu s-ar găsi şi când este vorba de popice? De ce mizez pe oamenii de afaceri locali şi pe administraţia locală? Pentru simplul motiv că nu orice prost de pe stradă poate deveni om de afaceri, nu orice prost din oraş poate ajunge să lucreze în administraţie.
Vă atrag atenţia asupra unui aspect care mă nemuţumeşte total: deşi la Fieni s-a ales praful şi pulberea de popice, elita dâmboviţeană a acestui sport a punctat magistral, în primul weekend al lunii august, pe pistele arenei Gheorghieni din Cluj, unde s-au desfăşurat finalele Campionatelor Naţionale de popice – Liga I, la seniori. La acest campionat au participat dâmboviţenii Virgil Dorin, pentru Cluj, Ion Cercel şi Florin Opincă, ambii pentru Iaşi. Rezultat final: medaliile de aur şi tilul de campioni naţionali au revenit clujenilor care au câştigat 3.686pd -3578pd (6-2 puncte echipă; 15-9 puncte set). Aşadar, Virgil Dorin cucereşte medalia de aur, iar Ion Cercel şi Florin Opincă pe cele de argint.
Pentru a revigora, la Fieni, sportul popice trebuie: 1 – administraţia locală să atragă fonduri europene; 2 – să se pună bazele unei colaborări cu oamenii de afaceri locali plus Consiliul Judeţean, obligatoriu; 3 – să se studieze potenţialul hotelier al oraşului, iar dacă acesta este nul, să se construiască un hotel, proiect în care să fie angrenată fabrica de ciment, plus, iarăşi, atragerea de fonduri de la bugetul de stat, combinate cu cele europe; 4 – după ce se finalizează cele mai sus menţionate, să se organizeze un Campionat de Popice sud-est european. În felul acesta se va atrage elita popicelor europene, iar oraşul, pe lângă prestigiu, va atrage bani, care, să fim lucizi, este scopul final şi, dacă dă Dumnezeu, se vor crea şi locuri de muncă permanente.
Dar, pentru aceasta este obligatoriu ca fienarii, cu mic cu mare, să renunţe la stilul românesc de a trăi la voia întâmplării şi de a realiza că numai din munca bazată pe voinţă şi încăpăţânare se obţine profit. Dacă, prin schimbarea mentalităţii localnicilor Fieniul va deveni rentabil, atunci şi viaţa în acest oraş va deveni rentabilă şi prosperă.
Revenind la sport, fienarii nu trebuie să mai gândească în parametri „a fost”, ci în parametri „este” şi „va fi”. Revigorarea sportului local, că este vorba de fotbal , baschet, volei, popice, trebuie să înceapă cu Fieniul, nu cu Bucureştiul de la care ne-am obişnuit prosteşte să ne vină salvarea. Fienarii trebuie să fie conştienţi că pe directorii din ministerul de resort, nici în cot nu-i doare de ei. Nu Bucureştiul trebuie să-i ridice pe fienari de jos şi să-i şteargă de praf. Ei trebuie singuri să se ridice şi să se scuture de praf. Credeţi că nu este posibil? Ba da, este posibil, deoarece Fieniul nu este un oraş cu oameni care nu gândesc. Daţi-i fienarului motiv şi prilej să gândească şi face minuni pentru oraşul lui.
Şi, un ultim rând: pentru revigorarea popicelor, la Fieni, trebuie angrenate în acest proiect televiziunile, cel puţin unele, naţionale.
Related Posts
Add A Comment