Editorial. EPISOADE CU DIRECTORI

Gura lumii sloboda, nici pamântul n-o acopera, dovada ca tot mai multe bârfe, şmenuri, şuşanele se revarsa dinspre un club respectabil. Pentru a nu afecta imaginea instituţiei respective, o sa facem o excepţie de la regula şi n-o sa-i dezvaluim identitatea. O sa spunem doar ca respectivul club fiinţeaza într-un cartier marginaş al oraşului, iar sportivii legitimaţi aici nu depaşesc aproape niciodata vârsta junioratului. Acest club este condus de ceva vreme de un director mare la stat, care-n ruptul capului nu accepta ideea ca a fost numit în aceasta funcţie graţie relaţiior de rudenie pe care le deţine în lumea politica dâmboviţeana.
Zilele trecute, domnul respectiv a fost protagonistul unor episoade de-a dreptul hilare, pe care vi le propunem spre analiza.
Episodul I
Marele şef al celor mai sportivi dintre şcolari şi cei mai şcolari dintre sportivi a participat, cu mare drag, la petrecerea unui coleg, alaturi de alţi antrenori şi oameni din club. La nici o zi de la fericitul eveniment, telefonul directorului a sunat. La celalalt capat al firului era mentorul sau. Omul care-l ajutase de atâtea ori, care-l laudase de-atâtea ori, care-l sprijinise din greu sa ajunga pe confortabilul fotoliu pe care se odihneşte acum. Foc şi para era Maestrul pentru ca discipolul participase la sindrofia unui duşman de moarte, iar apropierea de un asemenea om însemna tradare. Degeaba a încercat directorul sa se justifice, raul era deja facut. Mic cât o furnica s-a facut omul nostru în faţa unei avalanşe de reproşuri, ameninţari şi alte vorbe grele. Victima colaterala a fost mâna dreapta a directorului, o doamna respectabila, care, fie vorba-ntre noi, şi-a schimbat atitudinea de când a fost numita „adjunct” al boss-ului. Altfel, o persoana care nu prea accepta sfatul nimanui dintr-un orgoliu de neînţeles, directorul a încercat sa dreaga busuiocul, însa furia interlocutorului era de nestavilit.
Episodul II
Acelaşi director mare la stat dadea din stânga-n dreapta prin foaierul Salii Sporturilor în încercarea-i disperata de a intra „mocca” la un meci de Euroliga al Municipalului. La cel cu Sparta&K, ca sa fim exacţi. Doar ca, spre deosebire de alte daţi, accesul în Polivalenta a fost mult mai strict decât în alte daţi. În consecinţa, şeful sportivilor mici a apelat la „Planul B”. L-a sunat pe Maestru, iar acesta, fire iertatoare, l-a „mai scos” o data. I-a oferit o acreditare de presa pe care o avea tocmai pentru a rezolva astfel de situaţii de criza. Baiat deştept, cu studii şi cursuri pe la FlBA, directorul s-a furişat la intrarea rezervata oficialitaţilor şi a patruns în incinta Salii Sporturilor fara sa scoata vreun leu din buzunar. Doar era o personalitate, ce dracu’… Dupa consumarea acestui episod amuzant, ar fi interesanta parerea sa „jurnalistica” despre meciul doi al confruntarii CSM -Sparta&K. Nu de alta, dar am o curiozitate morbida de a vedea cum se descurca ditamai directorul în faţa unei dictari de clasa a III-a.
Episodul III
La ceas de seara, directoraşul cel viteaz a participat la o agapa prieteneasca alaturi de alte nume importante ale sportului local. De aceasta data a avut bilet de voie, mai ales ca la întâlnirea de taina a participat şi Maestrul. Şi au petrecut, şi s-au distrat, şi au râs, şi au criticat, dar asta-i un alt subiect asupra caruia vom reveni în viitor. Cert este ca, în acea noapte, dupa multe zile de nelinişte, directorul nostru a dormit ca un prunc, fericit ca Maestrul îl iertase. Sau nu?