Consiliul Judeţean Dâmboviţa, prin Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domneasca” Târgovişte, continua, sub genericul Comori în obiectiv, seria de expuneri lunare a obiectelor descoperite pe cale arheologica şi intrate în patrimoniul cultural naţional mobil.
nelele sigilare pe care am ales sa le expunem au fost descoperite în timpul cercetarilor arheologice ce au avut loc la Curtea Domneasca din Târgovişte, sectorul biserica Sfânta Vineri, în anii 1967, 1968 şi 2018. Acestea pot fi vazute la Curtea Domneasca din Târgovişte, în cladirea Muzeului Tiparului şi al Carţii Vechi Româneşti, într-un spaţiu special amenajat.
Informaţii despre exponate:
Denumire: Inele sigilare medievale
Locul descoperirii: Biserica Sfânta Vineri -Curtea Domneasca din Târgovişte
Perioada desfaşurarii sapaturilor arheologice:
1967-1968 şi 2018
Inelele sunt obiecte personale şi decorative purtate, de obicei, ca simpla bijuterie. In cazul inelelor deţinute de elitele sociale şi politice din Ţara Româneasca, acestea erau reprezentative atât pentru rangul cât şi pentru funcţia deţinuta la reşedinţa domneasca, lucru valabil peste tot în Europa evului mediu. In general, peceţile erau de mai multe tipuri şi dimensiuni, un tip mai la îndemâna fiind pecetea inelara. Au diferite forme, rotunde, ovale, hexagonale, cu margine perlata sau liniara în interiorul careia se înscrie legenda, gravata în negativ, redând numele boierului, de obicei cu caractere chirilice. Mobilele heraldice sunt de asemenea diverse: arme, aştri, cruci, semne grafice, animale, plante, etc.
Multe asemenea obiecte au fost gravate cu numele posesorului, la care adesea se adaugau şi însemnele heraldice ale familiei din care facea parte. Inelul deţinea, astfel, o funcţie dubla, de bijuterie şi de sigiliu personal. Astfel, gravurile artistice ce împodobeau obiectul, facute prin diferite metode precum incizia sau excizia, simple sau chiar opere de arta ale bijutierului, reprezentau marca personala a deţinatorului. Inca din perioada de formare a statelor medievale româneşti, atât Domnia cât şi marea boierime au deţinut propriile însemne heraldice, care au evoluat permanent din punct de vedere al complexitaţii realizarilor grafice. In multe cazuri, alaturi de stema personala sau a familiei, posesorul inelului îşi ataşeaza numele şi funcţia deţinuta la curtea principelui: logofat, vornic, pitar, stolnic, etc. Sunt numeroase cazuri în care oraşeni târgovişteni, având diverse îndelitniciri, îşi aveau propriul inel sigilar folosit în corespondenţa personala.
Astfel, cele mai importante şi vechi familii nobiliare munteneşti au putut ataşa documentelor oficiale emise de cancelaria domneasca propriile steme, semn al puterii şi rangului deţinut.
Peceţile inelare sau de alt tip au fost cunoscute istoricilor şi cercetate ştiinţific atunci când în sec. XIX – XX s-au alcatuit marile colecţii de documente, aparţinând statului, manastirilor, marilor familii de boieri sau unor pasionaţi. Insa era vorba doar de pastrarea lor sub forma de amprenta pe suportul de ceara ce însoţea documentul respectiv. De cele mai multe ori, obiectul fizic lipsea, cu excepţia cazului când pecetea sau inelul era o moştenire de familie.
Cercetarile arheologice au contribuit în mod fundamental la cunoaşterea şi cercetarea fascinantei lumi a sigilografiei, heraldicii şi genealogiei. Astfel, degradarea unor monumente arhitecturale a impus masuri şi lucrari de restaurare, care au necesitat cercetari arheologice preventive. In timpul acestor cercetari au fost descoperite numeroase morminte, în care defuncţii purtau însemnul personal sigilar. Necropolele medievale, aşadar, au oferit cele mai numeroase şi importante astfel de obiecte.
Ca fosta reşedinţa a Ţarii Româneşti, necropolele medievale şi premoderne ale vechii cetaţi de scaun-Târgovişte, parţial cercetate, indica numarul copleşitor al dregatorilor domneşti, rezidenţi şi îngropaţi în oraş. Adunate, toate aceste inele concentreaza în ele atât istoria oraşului dar mai ales a ţarii.
