Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick
Adevărul este că, până mor, șefii de Stat decid soarta oamenilor de rând, desigur, împreună cu guvernele din subordinea lor. Cocoțați, în timpul vieții, deasupra celor pe care au reușit să-i convingă să-i aleagă, șefii de Stat își lasă amprenta asupra istorie popoarelor lor, oferind, după dispariția lor fizică, toate elementele ce vor permite posterității să-i judece. Aceste elemente sunt documentele oficiale, memoriile celor ce au făcut sau nu parte din anturajul lor, secretele politice și chiar analizele medicale referitoare la starea lor de sănătate. La toate acestea, se mai adaugă, uneori, și relatările despre modul în care au decedat, fie din cauza bolilor, a bătrîneții sau a asasinatului a căror victimă au fost.
Trebuie să menținăm rolul esențial al autopsiei. Aceasta ușurează cunoașterea adevăratei stări de sănătate a unui șef de Stat. Studiindu-se, prin intermediul autopsiei, efectele degradării fizice a corpului, s-a dezvoltat știința vindecării. De asemenea, autopsia este importantă pentru justiție. în plus, autopsia este foarte folositoare istoricilor. Autopsia este utilă și pentru desmințirea zvonurilor cu substrat politic, care de multe ori se dovedește a fi extrem de nociv, îngreunînd stabilirea adevărului istoric. După cum se știe, Leiba Bronstein, cunoscut mai mult sub numele de Troțki, a fost unul dintre organizatorii revoluției sovietice. îndepărtat de la putere și exilat după moartea lui Lenin, multă vreme el a lansat zvonul că Stalin, succesorul, ar fi încercat să-l otrăvească pe Lenin. După decesul lui Stalin, povestea se repetă, adepții lui Troțki lăsînd să se înțeleagă că Nikita Hrușcev, moștenitorul puterii supreme, ar fi grăbit dispariția fizică a lui Stalin. Două documente, de natură medicală, infirmă aceste zvonuri. Rezultatele autopsiilor lui Lenin și Stalin se găsesc în arhivele de Stat.
La Lenin, decedat la vîrsta de cincizeci și patru de ani, medicii au descoperit un creier afectat grav de arterioscleroză generalizată, cu numeroase necroze hemoragice. Din cauza acestei multitudini de necroze, sîngele nu a mai putut să irige cele două emisfere ale creierului, în special pe cea stîngă. De asemenea, s-au descoperit urmările de profunzime a patru atacuri cerebrale. S-a mai constatat că arterele, la baza craniului, își pierduseră în totalitate elasticitatea, devenind dure. Depuneri masive de grăsime blocaseră carotida stîngă internă. S-au descoperit mici cavități neregulate, apărute în țesutul cerebral, în jurul vaselor sangvine sclerozate. Aceste cavități indicau apariția senilității cerebrale. De asemenea, mușchiul cardiac al lui Lenin era și el grav afectat. Arterele coronariene erau afectate, în mare măsură, de scleroze extinse.
Neuropatologistul german Otto Vogt a studiat creierul lui Lenin. El a descoperit un număr impresionant de mare de celule zise piramidale, pe care le-a comparat, prin structura lor, cu cele ce apar în masa musculară a atleților antrenați să reziste la mari eforturi fizice. Astfel, de două ori, Vogt a menționat, în comunicatele sale medicale, că Lenin și-a forțat creierul să reziste la un mare efort intelectual, cu scopul de a crește capacitatea acestuia de a asimila și reține cît mai multe cunoștințe, din diferite domenii de activitate științifică. în realitate, constatările specialistului german reflectă preocupările savanților din din vremea respectivă. Astfel, în prima jumătate a secolului al XX-lea, o parte
dintre savanți erau obsedați să localizeze în organul cerebral locul în care se produce și activează genialitatea, ca activitate a creierului uman. De asemenea, căutau să localizeze în creier locul unde se dezvoltă și se activează capacitatea de a devenii matematician. în prezent (n. tr.: este vorba de anul în care a fost publicată prezenta lucrare) se admite că fenomenele de producere a gîndirii, proprii omului, vizează ansamblul creierului.
După Lenin, a fost rîndul cadavrului lui Stalin. Acesta a fost examinat de nouă somități medicale. Acum, se știe că organismul celui de-al doilea conducător al Statului sovietic a fost afectat de un adevărat cataclism ce a subminat inexorabil funcțiile de bază ale trupului acestuia. Au fost descoperite urmele unui adevărat uragan hemoragic, în interiorul emisferei stîngi a creierului. Ruptura celulelor cerebrale a dus la distrugerea unor zone importante de pe creier. Aceasta a provocat perturbații ireversibile ale respirației și a circulației sîngelui.
în afară de hemoragia cerebrală, medicii au descoperit și o mărire considerabil de anormală a inimii, la nivelul ventricului stîng. Hemoragii extinse, pur și simplu, au invadat mușchiul cardiac, mucoasa stomacului, intestinele. Majoritatea arterelor își pierduseră elasticitatea, fiind blocate de depuneri masive de grăsime ce se încrustaseră în stratul intern al vaselor sangvine. Acest fenomen a provocat o stare gravă de hipertensiune. Ceea ce s-a descoperit, doar a confirmat aspectul irevocabil al bolii lui Stalin. Tratamentul aplicat nu a putut opri fatalul sfîrșit.
Aceste precizări, referitoare la starea de sănătate a lui Lenin și Stalin, infirmă zvonurile despre cauzele deceselor acestora, certificînd că cei doi au murit din cauze naturale, proprii majorității oamenilor. Amploarea afecțiunilor constatate au scos la iveală că cei doi duceau, de multă vreme, pe picioare, bolile ce le subminau organismele. Deși li se adusese la cunoștință de ce boli sufereau, inclusiv consecințele, cei doi conducători ai Statului sovietic nu au vrut să renunțe la putere, nici atunci cînd afecțiunile le-au afectat grav starea de sănătate. Ei s-au cramponat de puterea politică pînă în ultima clipă. Au refuzat să se retragă. Gestul lor a fost identic cu cel al tuturor potentaților lumii. întrebarea care se pune este cine va fi, vreodată, capabil să analizeze și să măsoare obiectiv consecințele faptului că unii șefi de Stat sunt orbiți de puterea pe care o dețin, prezentînd astfel consecințele asupra vieții oamenilor de rînd?
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a Romîniei, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrîngerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotărță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dîmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. Totodată, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.
