Pierre Accoce
și dr. Pierre Rentchnick
Epuizat fizic, în ciuda faptului că nu avea deloc încredere în medicina clasică, deoarece durerile ajunseseră insuportabile, Papa Pius al XII-lea acceptă pînă la urmă să înghită substanța pe bază de bariu, pentru a fi supus unui examen radio-logic. De cum află că Papa a acceptat metodele clasice de examinare medicală, Paul Niehans începe să protesteze violent. Razele X vor distruge celulele pe care le-a injectat în trupul Papei, va spune Niehans turbat de furie. Razele X vor anihila efectele tratamentului prescris de el. Conflictul cu doctorul Galeazzi-Lisi se va prelungi cu o tiradă plină de termeni tehnici. Nervos la culme, Galeazzi-Lisi ripostează că, punînd plăcile de plumb doar pe stomacul Sfîntului Părinte, va reuși să expună razelor X doar acea parte din sistemul digestiv ce trebuie examinată. ¡n felul acesta, celulele vii inoculate în trupul Papei nu vor fi afectate. Deoarece examinarea medicală a Papei a fost efectuată, în octombrie 1954, în condiții burlești, adevăratul diagnostic este ratat. Cu toate acestea, examinarea medicală a Papei a dovedit că nu era vorba nici de cancer, nici de ulcer. Confruntat cu acest rezultat Galeazzi-Lisi dă cu presupusul: “Poate că este vorba de o gas-trită“.
Deoarece durerile nu fuseseră reduse ca intensitate, Papa cere să i se administreze în continuare tratamentul cu celule vii. Urmarea este catastrofală, fiind în același timp și comică și tragică. Confruntat în noiembrie, cu această evoluție și mai rea, a bolii Papei, pînă la urmă, Niehans va prefera să plece. Crizele de sughiț deveniseră tot mai violente și mai puternice de se auzeau peste tot, la etajul ocupat de Pius al XII-lea. Din cauza lor nu mai putea termina nicio frază. Sughița și cănd își făcea nevoile. ¡n plus, arsurile epigastrului erau insuportabile, momentele de vomă erau urmate de crize de astenie. Ajunsese într-un hal fără de hal. Cine-l vedea cum arată, îl compara cu starea fizică în care se afla Salvatorul oamenilor, pe Cruce. Toți cei din jurul său au realizat că era muribund. Pînă la urmă, Pius al XII-lea a înțeles că nu mai are mult de trăit. ¡n data de 7 noiembrie, îl chemă la el pe Galeazzi-Lisi, adresîndu-i-se cu o voce care abia se auzea: “Am vorbit cu confratele dumneavoastră german, doctorul Niehans (uitase că acesta era elvețian). Ne-a spus că în seara asta, viața nu ne este în pericol, ceea ce înseamnă că este posibil să fie mîine. De aceea vrem să ne pregătim pentru marea plecare pe lumea cealaltă.”
De data aceasta, toată Curia se îngrijorează. Reușind, în sfîrșit , în al doisprezecelea ceas, să domine clanul ce-l manevra pe Papă, va pune piciorul în prag, cerînd să fie aduși medici adevărați ce-și cunosc temeinic meseria, deoarece la Roma se găsesc destul de mulți de astfel de oameni. După lungi discuții, purtate pe un ton destul de ridicat, se ajunge la un compromis: vor fi acceptați doar doi medici, cu condiția, impusă de Papă, ca aceștia să fie monarhiști. Cei doi doctori vor fi primiți la Vatican în data de 2 decembrie.
Cea ce descoperă cei doi medici, îi face să se ia cu mîinile de cap. Pulsul Papei ajunsese la 140 de bătăi pe minut, tensiunea era mărită. Papa era mai palid decît un cadavru. Poate că ar fi fost de rîsul lumii, dacă situația nu era extrem de gravă: Papa, pur și simplu, murea de… sete. Era într-o stare agravantă de deshidratare. Pentru a se reface nu trebuia decît să bea apă. Era simplu ca bună ziua, dar, din cauza tratamentelor greșite ce i-au fost, cu încăpățînare, administrate, Papa nu mai putea să îngurgiteze apa pe cale bucală. Stomacul lui nu mai putea suporta nimic, de unde și durerile groaznice. Practic, inocularea de celule vii aproape că-i făcuse praf stomacul. S-a decis rehidratarea Papei pe cale venoasă. Cînd cei doi medici l-au pus în fața adevăratului de necontestat al noului diagnostic, doctorul Galeazzi-Lisi a dat în bîlbîială. Astfel, cu un simplu tratament, rehidratarea Papei, pe cale intravenoasă, Pius al XII-lea este readus la viață de cei doi medici. “Să nu i se mai aplice niciun fel de alt tip de terapie!”, vor preciza cei doi, într-un comunicat oficial, făcut public, vizînd, în mod special, pe adepții, de la Vatican, ai lui Niehans. ¡n data de 15 decembrie, din punct de vedere al stării de sănătate, Papa este așa de mult recuperat, încît poate suporta fără dureri, tranzitul gastric. Acum, postul de radio al Vaticanului va transmite, fără restricții, informații despre adevărata cauză a problemelor stomacale ale Papei, ce-i subminaseră, ani de zile, starea de sănătate: o hernie hiatală. Vîrful superior al stomacului ieșise din cavitatea abdominală, prin diafragmă, în zona în care esofagul trece prin această membrană. Această mică porțiune a organului digestiv, iritată, se umflă, provocînd dureri. Diagnosticul este simplu pentru orice medic ce cunoaște temeinic meseria sa. Afecțiunea, benignă la majoritatea cazurilor, frecventă la persoanele în vîrstă, este sursă de grave probleme de sănătate cînd se prescrie și aplică un banal tratament chimic, un pansament gastric, anti-spasmodice sau antigastrice. Medicii chirurgi nu recomandă intervenția decît la un caz din zece, cînd hernia recidivează, cînd se ivesc complicații sau cînd anemia pe care o provoacă persistă îngrijorător de mult.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. ¡n altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărļirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. Totodată, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.
