Pierre Accoce
și dr. Pierre Rentchnick
Faptul că măruntele infecții ce apar în organismul lui Georges Pompidou, se repetă tot mai des, înciuda antibioticelor ce sunt administrate, îi determină pe cei trei medici să caute explicațiile logice prin recurgerea la analogii. Unul dintre ei și-a adus aminte că președintele Vincent Auriol, care a stat la Elysée pînă în 1954, a avut o infecție care a dat dureri de cap medicilor, deoarece refuza să fie vindecată, recidivînd cînd ți-era lumea mai dragă. Cei mai buni specialiști, de la vremea respectivă, nu puteau să-și dea seama care era adevărata cauză a reactivării infecției ce submina organismul lui Auriol. Pînă la urmă, un medic generalist a reușit să rezolve enigma medicală: problemele de sănătate ale lui Auriol erau provocate de o infecție dentară. Crezînd că aceasta ar fi cauza și în ceea ce-l privește pe Pom-pidou, cei trei medici s-au dus repede la președinte, rugîndu-l, politicos, să deschidă gura. În urma examinării, s-a constatat că președintele Franței avea dinții sănătoși. In acest caz, cei trei medici s-au gîndit că persistența infecțiilor se datorează unei boli a sîngelui. Pompidou a fost supus unei examinări medicale aprofundate ceea ce a permis detectarea și confirmarea bolii. Președintele Franței suferes de o boală rară, la nivelul imunoglobulinelor.
Pentru a înțelege boala de care suferea Georges Pompidou, trebuiue să analizăm, în profunzime, sîngele. În plasmă există molecule. Acestea sunt unele dintre constituantele fundamentale ale celulei vii. Aceste molecule produc anticorpi, deoarece posedă structuri chimice analoge, ceea ce le permite să apere organismul împotriva infecțiilor. S-a constatat că, în unele cazuri, mai rare, aceste molecule atacă unii viruși ce duc la apariția tumorilor cancerigene. Asemenea celorlalți acizi amini, aceste molecule sunt sintetizate de limfocite și de plasmocite, două variante de globule albe, care și ele la rîndul lor sunt produse de măduva spinării, de ganglionii limfatici și de splină.
În cazul, mai rar, al unor oameni, producerea acestor imunoglobuline este stopată, parțial sau în totalitate, fiind un mecanism biologic accidental pe care oamenii de știință nu au reușit sI-l înțeleagă. Din momentul în care organismul nu mai produce anticorpi, el este la mila germenilor bacterieni, numiți și Gram pozitivi. În cazul în care producerea de anticorpi este zero, streptococii, stafilococii, pneumococii atacă, într-o veselie neîmpiedicată de organism, căile respiratorii, meningele, pielea, sistemul digestiv. În 1952, Ogden C. Bruton este cel care a descoperit primul caz de absență totală a gamaglobulinelor, în sînge. Din 1952, medicii au descoperit aproape douăzeci de boli provocate de lipsa gamaglobulinelor, în sînge. Tratamentele aplicate s-au dovedit a fi de un succes relativ.
În materie de biologie moleculară, medicii se izbesc de foarte multe necunoscute, sperînd să le rezolve. Dacă organismul uman devine vulnerabil la majoritatea infecțiilor, din cauza absenței parțiale sau totale a imunoglobulinelor, prețul pe care-l plătește este, de multe ori, foarte mare, mai ales cînd aceste molecule suferă de o aberație de structură care le afectează pe toate sau, în cazuri mai fericite, doar pe unele dintre ele.
Cea mai cunoscută dintre bolile provocate de această afectare a moleculelor ce ar fi trebuit să producă anto-corpi, în situația de funcționare normală a organismului uman, este mielomul multiplu sau boala lui Kahler, cum i se mai spune, boală ce poartă numele medicului ceh ce a descoperit-o. Această boală atacă măduva spinării, apoi oasele pe care pur și simplu le roade. Această boală este considerată, de medici, u n fel de rudă îndepărtată a leucemiei. În plus, boala lui Kahler, în paralel cu atacarea oaselor, provoacă complicații renale și hemoragice. Nu există nicio șansă de vindecare, boala evoluînd foarte repede către decesul organismului uman care va fi anemiat într-un ritm extrem de rapid.
Deci, o perioadă de timp, s-a crezut că Georges Pompidou suferea de boala lui Kahler. Zvonul despre această afecțiune a lui Pompidou a fost răspîndit de americani, niște medici din Statele Unite avansînd acest diagnostic după ce au examinat un eșantion din urina președintelui francez, furat de serviciile secrete americane. Pînă la urmă, s-a descoperit că Georges Pompidou suferea de o altă boală, considerată clasică, și mai rară, o aberație a sîngelui, cunoscută sub denumirea de macroglobulinemie. Boala a fost descoperită în 1944, la Malmö, în Suedia, de către medicul Jan G. Walden-ström, dîndu-i-se numele acestuia.
Nimic nu este nici simplu, nici limpede, în ceea ce privește medicina. Jan Waldenström știe foarte bine acest lucru. De la prima sa descoperire, din 1944, el a identificat mai multe forme de macroglobulinemie. Toate se caracterizează prin existența, în plasma sangvină, a globulinelor cu greutate moleculară ridicată. Unele dinte aceste globuline, vizibile și ținute sub supraveghere, nu evoluează, nea-fectînd starea de sănătatea generală a organismului, Altele rămîn, multă vreme, benigne. Timp de douăzeci de ani, Waldenström a studiat, la Malmö, un grup de indivizi afectați de boala cei poartă numele. De multe ori, această boală se manifestă în paralel cu apariția cirozei, hepatitei cronice, endemelor generalizate, mononucle-ozelor infecțioase sau dermatozelor grave. Uneori, boala lui Waldenström se manifestă în același timp cu unele forme de cancer, de epiteliome sau sarcome. Forma pe care Waldenström a denumt-o macroglobulinemie esențială este provocată de o imunoglobulină masivă.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. În altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a Romîniei, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrîngerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. De asemenea, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.
