Realitatea se ascunde sau se lasă văzută firesc în poveștile pe care literatura le expune, pe care le lasă să se întrevadă între cuvintele ce-i însoțesc și îi încurajează aparițiile, provocările și fiecare dintre aspectele în care își adună tot ce găsesc pe traseele creșterii și amplificării lor. Mai departe putem să ascultăm toate aceste voci puse în cuvinte, să le simțim și să le adăugăm inflexiunile stărilor noastre crescute și alimentate de lectură. Această însușire a realității, de a se menține prezentă într-un text, ne este expusă și prezentată firesc de fiecare alcătuire care este bine așezată într-o poveste, într-un corp al cărui suport sunt cuvintele și posibilitățile lor de a spune despre înfățișările lui.
Dumitru Ungureanu face în așa fel ca ceea ce ascultă să se mute firesc și fără multe ocoluri în povestea pe care cuvintele lui o alcătuiesc și din care ies și reies cele mai mici amănunte posibile ale întânirii și ale întâmplării care le produce și care incită povestitorul să le facă mai departe cunoscute. Este continuu interesat de poveste și de posibilitățile reprezentării ei, de acelea ale extinderii, ale cuprinderii și ale acaparării teritoriului disponibilizat de această atentă ascultare, de această susținere pe care o acordă subiectului și desfășurărilor sale. Îi place să audă voci și să le facă după aceea auzite în cuvinte, îi place să se audă scriind toate acestea și să ne facă să le simțim și să le auzim la rândul nostru.
Luna se ridicase deasupra arborilor și arginta acoperișurile și geamurile; neonul din curtea Miliției pălise sub haloul astrului hieratic. Noaptea își atinsese culmea frumuseții; căldura zilei pierise complet; dinspre parc veneau valuri de aer tot mai răcoros, mirosind a vegetație rănită. În lumina întretăiată, Adrian Banu,înfrigurat, aproape că mă speria. Patima cu care își rupea amintirile nu trăda un tip echilbrat, așa cum mi se păruse-oare de ce?- la începutul serii. Dădea impresia că, povestind, jupoaie fâșii din propria piele și mi le oferă, sângerânde…
Poetica femeilor voluminoase ține în cuvintele ei o poveste care crește continuu, una a cărei revărsare este iminentă și ale cărei întâmplări acaparează cu ușurință și domină stările întâlnite de-a lungul parcurgerii lor. Suntem (cu)prinși în această țesătură care devine încet, încet uriașă și se transformă într-o structură densă și bine înnodată, într-una între ale cărei straturi se pot vedea bine toate așezările celor ce sunt povestite, scrise, expuse. Suntem aduși pas cu pas într-o lume complexă, una dezvăluită cu încetinitorul, cu răbdare și cu posibilități nelimitate de a ne atașa la propriu de toate aceste imagini încetinite intenționat de poveste și de întâmplările desfășurate în cuvintele ei. Personajul se lasă prins în plasa desfăcută de autor și își lasă și ceea ce spune la îndemâna cuvintelor lui intuind că tot ce spune se va muta în această sofisticată alăturare de cuvinte care îi vor ajuta și amplifica necesara coerență și amplificare.
Poate ați și ghicit: una dintre cele două siluete intruse aparținea nevestei mele! Cealaltă… Nu mă grăbesc s-o deconspir; un prozator care se respectă ține tot timpul câte o surpriză pentru mai târziu, cum ne spunea profesorul Crohmălniceanu!
Ne sunt făcute cunoscute câteva lecțiuni asumate de prozator pentru a-și putea susține mutările, schimbările de decor și de scene care au loc în corpul cărții și al poveștii ei. Suntem aduși în structura cărții și totodată în dedesubturile facerii ei devenind astfel părtași la această construcție și la fiecare desfășurare a etapelor și ramificațiilor care se fac cunoscute, care se împlinesc în acest text. Teoriile sunt necesare și în proza care se scrie, dar și în afara ei, între parantezele deschise de autor special pentru a se face văzut și cât mai vizibil, pentru ca starea lui de creator să se facă așa cunoscută și să devină stare de fapt, necesitate înțeleasă, într-un fel.
… articol artezian, arctic, artistă artileristă, artificială arțăgoasă, aruncată, asaltată, asanată, asasinată, ascetică ascunsă ascultării, asemănări asemenea aselghiei aservite, asfixiante, asiduuă asimetric, asigurată aspirantă asimilată, asociată asortată avizată astâmpărată axată avortată azvârlită avară avută auxiliară auctorială autoritară atottutelară adică afară aschimodie afarăafarăafarăafarăafarăafarăafarăafară ajunge ajunge ajunge
Amin!
Un suflu lung, unul necesar pentru a ține și pentru a susține ritmul scrierii, mai departe al lecturii și în continuare al stărilor permanent induse de ritmul din ce în ce mai alert și mai predispus să își țină treaz cât mai mult cititorul. O furtună textuală urmată de calmul ce se insinuează și rămâne, care se lipește cu ușurință de oricare carne ce i se alătură, ca o piele necesară de acum, și de aici. Poetica femeilor voluminoase este un exercițiu lung de ascultare și de scufundare în stările adunate în stările ei, aduse atât de firesc laolaltă și acceptându-și cu ușurință toată această dezgolire și expunere care le fac atât de văzute și le aduc atât de aproape. Dumitru Ungureanu și-a lăsat aici toate simțurile disponibile să se desfacă, să se exhibe și să se manifeste, iar în continuare le-a încurajat fiecare exces disponibil prin care să se lase seduse, spuse și expuse și mai departe să asigure protecția necesară acumulării, amplificării și creșterii fără limite astfel a stărilor așezate de el în această nesfârșită poveste.
Gabriel Enache
