Sunetele și stările cuvântului s-au făcut cel mai bine cunoscute în apele poeziei, ape în care el și fiecare dintre așezările lui s-au pus la dispoziția celor care le-au intuit și le-au folosit, în curajul și în toate actele lui ale celor care au îndrăznit și care au poposit în acest corp mereu și mereu regăsit.
Grigore Grigore a scris și a spus despre poezie și despre sunetele încăpute în ea întotdeauna, i-a căutat fiecare dispoziție disponibilă și a așezat-o în cuvintele lui dând de fiecare dată ceva în plus de la el, asigurând permanent acest consum intens de proprietăți ce l-au locuit și l-au ajutat astfel să îmbogățească anumite momente ale literaturii.
Grigore Grigore a scris despre lumini și despre toate umbrele ei, a descoperit și a adus la vedere fiecare reflecție și reflexie care au încăput și care s-au dislocat din stările ei aducând de asemenea cât s-a putut din aceea care l-a locuit pe el și care sa putut așeza în cuvintele poeziei lui.
Grigore Grigore a scris despre lume, despre oamenii care o locuiesc, despre durerile și despre bucuriile lor, despre dragoste, despre iubire și despre toți demonii ei. A știut întotdeauna să își recunoască aceste stări și fiecare moment bun al lor de a fi spuse, de a fi rostite, declamate, scrise și lăsate ca mărturii ale tuturor acestor răvășiri ce le-au încăput în tremurul lor continuu, în urcările și în căderile lor, în fiecare dintre traversările ce i-au fost impuse și i-au condus silueta prin timp, prin timpuri și prin vremurile lor.
Au fost multe întâniri și multe ascultări ce i-au locuit viața, au fost întotdeauna așezate în cumințenia și în sunetul cuvintelor care au putut să le păstreze zvâcnetul sau zgomotul, care au putut să mute firesc în corpul lor toate aceste cuprinderi și așezări ale mirărilor de fiecare zi, sau de fiecare moment al fiecărei zile ce l-a locuit, care l-a ținut așezat în orele ei, în fiecare timp care i-a recunoscut chipul și oglindirile lui.
Gesturi au fost destule, dar niciodată de ajuns ca să înțelegem tot, sau să vedem până la capăt, în adâncime. Fiecare asemenea momente s-au transformat în trăiri și au rămas ascunse în pliurile disponibilizate de amintiri și de numitele lor doruri ce de acum se vor tot simți.
Grigore Grigore a scris și a spus despre prieteni, a ținut în firea lui oamenii cât de aproape a putut să îl ducă pe fiecare dintre ei reușind astfel să își poată face recunoscută fiecare atingere pe care a lăsat-o la dispoziția celui ce l-a întâlnit.
De acum poezia este mai sigură cu încă un poet adăugat, iar mai departe cuvintele vor fi și ele mai singure fără un poet care să le mai recunoască și să le mai aducă în stările lui. Amintirile și poveștile lor vor rămâne mai departe vii și vor asigura mișcările lumii care a înfășurat și a înconjurat această fire împreună cu toate gesturile ei.
Grigore Grigore a scris și a spus despre această lume tot timpul și mai departe a lăsat loc pentru ca această lume spusă și văzută de el să se poată așeza în lumina și în sunetele cuvintelor lui pe care ni le-a lăsat moștenire.
Gabriel Enache
