27 octombrie 2017: Flacăra Moreni pâlpâie pe ultimul loc din Liga a iii-a. Seria a 3-a Acum 28 de ani, Flacăra Moreni se duela cu FC Porto în Cupa UEFA

Acum 28 de ani, în septembrie 1989, more-narii evoluau în primul tur al Cupei UEFA, în faţa celebrei formaţii portugheze FC Porto. Era cea mai mare performanţă a unui club de fotbal dintr-un orăşel ce era şi continuă să fie provincia provinciei. Pentru o clipă, o localitate despre care nu se ştia mare lucru nici în România, ajunsese pe una din primele scene ale fotbalului european. Atunci, în 1989, cel puţin în Portugalia, chiar dacă fără emoţii pentru lusitani se pronunţă cuvântul Moreni. Acum, acest cuvânt nu se mai pronunţă nici ca o şoaptă purtată de vântul rece al amintirii.
Este adevărat că, după cele două confruntări, respectiv turul şi returul, morenarii au părăsit competiţia europeană, dar nu oricum. Dacă pe stadionul din Porto au fost bătuţi, fără drept de apel cu 2-0, în schimb, acasă, more-nari au avut o tresărire de orgoliu, nu local sau naţional, ci pur şi simplu o tresărie de orgoliu de fotbalişti, pierzând meciul cu 2-1. A fost acea zvâcnitură în faţa unui gigant al fotbvalului de atunci, la nivel continental, ce le-a permis morenarilor să înscrie golul de onoare.
Dar, a urmat celebra revoluţionară lovitură de stat şi celebra, pentru o clipă, echipă provincială s-a scufundat mai rapid decât celebrul pachebot ‘Titanic”. Au urmat bârfele, zvonurile conform cărora calificarea în Cupa UEFA ar fi fost un balon de săpun naţional, echipa fiind susţinută pe linie de partid, că una, că alta. Ce importanţă mai are. Vremurile nu prea s-au schimbat, în unele privinţe: şi acum sunt unele cluburi de fotbal, din provincie, care sunt susţinute tot pe linie de partid, cu scop electoral. De fapt, ce importanţă mai are scopul? Ceea ce contează, este finalitatea. Flacăra Moreni de acum 28 de ani şi-a propus doar să se califice în Cupa UEFA şi a reuşit. A fost ambiţia şi oegoliul ce s-a transformat în sărbătoare, o mare sărbătoare locală despre care se va vorbi şi în viitor. Păcat că administraţia locală morenară, inclusiv clubul de fotbal nu au ambiţia de a ajunga cel puţin în prima ligă naţională.
Meciul de pe malul Cricovului, de pe 27 septembrie 1989, a fost una specială. Cu 10 000 de spectatori în tribune, morenarii antrenaţi de Ion Nunweiller şi-au dat sufletul pe teren. Au fost învinşi de valorea elevilor lui Jorge Artur, dar morenarii nu au murit în genunchi. Acel gol de onoare, cum se spune, le-a dat dreptul de a fi respectaţi.
Ioan Marcu, fost component al grupării morenare din acea perioadă rememora, pentru I. Parghel, jurnalist, momentul FC Porto: „A fost ceva senzaţional. Aşa ceva trăieşti o dată în viaţă. Eram o formaţie mică, dar noi aveam echipă foarte bună pentru că jucătorii care nu jucau la Dinamo veneau la Moreni. Foarte greu ne bătea cineva în ţară, în afară de Steaua şi Dinamo. Dubla cu Porto a fost de neuitat. Porto avea în acea perioadă jucători excepţionali. Vai Doamne de fotbalişti aveau în lot, cu Mag-alhaes, Demol, V. Baia şi mulţi alţi. Atmosfera în tribune a fost impresionantă la meciul de acasă. S-au făcut nişte tribune speciale pentru a încăpea atâta lume.
Atunci capacitatea stadionului era de 3 000 de locuri, dar într-o lună s-a ajuns la 10 000. A fost o sărbătoare uriaşă pentru fotbalul morenar. Mă bucur că am făcut parte dintr-o aşa echipă”.
@n semn de respect pentru cele două formaţii, vă prezentăm caseta tehnică a meciului retur din 1989:
Flacăra Moreni – FC Porto 1-2 (0-1). Marcatori: Beldie (52)/ Magalhaes (21), Rui Aguas (89).
Stadion: „Flacăra”. Spectatori: 10 000. Flacăra: Tene – Beldie, Butufei, Glăvan (60 Marcu), Jercălău, Chiriţă, Dragnea, Pană, Sava, Stere (65 Văidean), Lala. Antrenor: Ion Nunweiller.
Porto: V. Baia – Bandeirinha, Branco, Joao Pinto, Ze Carlos, Andre, S. Demol, Magalhaes, Semedo, R. Madjer (69 Paciencia – 88 Kiki), Rui Aguas. Antrenor: Jorge Artur.
Dumnezeu ştie ce se întâmplă acum, în interiorul clubului morenar. Realitatea vizibilă este nu dureroasă. Este cel puţin tristă. Flacăra Moreni , după zece etape a ajuns lanterna seriei din care face parte. Chiar dacă nu eşti pasionat de fotbal, tot îţi dai seama că această nedorită performanţă este produsul unei serii de factori precum probleme financiare, orgolii prosteşti, mâncătorii, nepăsarea administraţiei locale şi, în plus, lipsa de ambiţie, fiindcă nimeni, în prezent, nu gândeşte la Moreni în felul următor: „Suntem un mic oraş de provincie ce putem fi un mare oraş românesc, prin
fotbal”.
Adevărul este că Moreniul, oraşul cu o singură stradă principală, poate deveni celebru, actualmente, doar prin fotbal, dacă… Dar, degeaba vorbim şi scriem, atâta vreme cât orăşelul de pe Cricov tinde să fie o localitate a… sufletelor moarte de vii.