LĂSAŢI COPIII SĂ JOACE FOTBAL!

De-a lungul activităţii mele în domeniul fotbalului, dar mai ales a întocmirii de acte şi documente la toate nivelurile şi categoriile de vârstă, am căpătat o oarecare experienţă şi, în anumite cazuri, pot să-mi dau cu părerea.
Orice jucător care doreşte să facă performanţă în fotbal, trebuie să ajungă la un club de categorie superioară, profesionist.
Pentru a fi legitimat, transferat, aceasta trebuie să încheie cu clubul la care doreşte să evolueze, să per-formeze, să urce treaptă cu treaptă, de la judeţ la Liga a 3-a, a 2-a, prima, un contract de muncă sau convenţie civilă cu clubul respectiv.
Cum spuneam, cunosc situaţii când părinţii s-au opus încheierii unor contracte între jucător şi club, din motive diferite. Unii voiau bani mulţi la semnarea contractului, alţii – să încheie documentul pe o perioadă de timp scurtă, dacă se poate 6 luni sau un an.
Aşa au ajuns mulţi jucători talentaţi să-şi rateze cariera fotbalistică din cauza părinţilor, care i-au considerat o „marfă” şi doreau să o „vândă” cât mai scump. Nu s-au gândit nicio secundă la viitorul propriului copil, ci la câştigul lor imediat. Nu l-au lăsat pe copil mai întâi să prindă echipa, să joace, să dea randamentul dorit de antrenor, să devină titular şi apoi să ceară bani.
Mulţi părinţi cer din start numai avantaje (bani, casă etc.) fără să conştientizeze că poate copilul său, văzându-se între-o echipă de ligă, într-o altă atmosferă se poate schimba şi nu mai dă randamentul promis. Un contract între un jucător şi un club se poate încheia pe o perioadă de la 6 luni la 5 ani. Orice club care investeşte într-un jucător are pretenţia să-i aparţină, să fie al lui minim 3-5 ani şi nu doar câteva luni. Pe cei ce nu doresc un contracte de minim 3 ani înseamnă că nu-i interesează performanţa, ci doar banii, astfel oprind evoluţia ca fotbalist a propriului copil. Şi ca să vedeţi că am dreptate, vă reamintesc la întâmplare câteva cazuri pe care le cunosc, când părinţii au „negociat” cu cluburile, iar până la urmă jucătorul a rămas fără echipă dar şi fără contract la divizia B, unde jucase ca amator, iar când trebuia să semneze un contract de profesionist, părintele s-a opus sau a cerut alte condiţii, neacceptate de club, copilul respectiv ajungând până la urmă să joace la judeţ, deşi se anunţase o mare speranţă pentru fobal. întrebaţi-i pe Cărăuşii, Mihăilă, Tudorache, care au jucat în divizia B, la juniori (amatori), iar când trebuiau să semneze pentru profesionişti (contract), au refuzat şi i-au luat, „plimbân-du-i” pe la mai multe cluburi, ajungând în final (astăzi) toţi trei să joace prin judeţ, evident fără contract, aşa cum a dorit părintele. Şi nu sunt singurele exemple, am multe altele.
Atunci când părintele intervine în sens negativ, în viaţa fotbalistică a copilului, în toate cazurile acesta se ratează ca jucător. Personal, consider că jucătorul mai întâi trebuie să joace, să prindă echipa, să demonstreze că are valoare, apoi să vii să ceri, să soliciţi ceva. Astăzi nimeni nu te mai plăteşte „anticipat”, ci după activitatea şi munca depusă.
Cunosc foarte bine situaţia oricărui jucător care este sau a trecut pe la F.C.M. Târgovişte, în ultimii 10-12 ani. Dacă vreunul a dorit să plece (evident mai sus), patronul i-a acordat transferul imediat, fără să ceară vreun ban.
Au solicitat să plece jucători crescuţi de la juniorat de F.C.M. Târgovişte, iar domnul Zotic le-a semnat transferul fără vreo pretenţie. Aşa au plecat, când au dorit, Zidăroiu, Penescu sau Petculescu. Niciunui jucător care a dorit să plece nu i s-a opus nimeni. Când Chindia Târgovişte a solicitat 28 de juniori, domnul Zotic i-a transferat fără probleme, fără să solicite bani deşi îi crescuse şi cheltuise bani, mulţi cu aceştia ca să ajungă fotbalişti. Aşa, domnule părinte, au fost transferaţi la Chindia Târgovişte şi Anton, Dinu, Cherchez, tot fără bani. Iar dacă fiul dumneavoastră ar fi ajuns mare fotbalist, tot fără pretenţii s-ar fi transferat. Oricum va juca probabil pe la „Vânătorul” Răţoaia?!
E adevărat că acest tată a avut de unde să ia exemplu. Chindia Târgovişte a legitimat prin transfer pentru doar câteva luni (30.06.2013) 17 jucători. Este bine dacă ai bani să creşti, să pregăteşti jucătorii altora?! Ca, după câteva meciuri, să plece de unde au venit…
Dar, cum fiecare hotărăşte ce face cu propriul copil, cu viitorul său, lăsăm timpul să decidă şi mult mi-aş dori să nu am dreptate. Deocamdată dovezile, probele pe care vi le-am relatat mă susţin. Lăsaţi copiii să joace mai întâi fotbal, apoi veniţi cu pretenţii, nu-i mai consideraţi „o marfă” la o vârstă fragedă, că mai târziu veţi regreta.