Delir şi nebunie în perioada interbelică (XXXVIII) De la Rudolf Valentino la Adolf Hitler

de Gilbert Guilleminault, coordonator_
Se răspândeşte zvonul că lui Lenin începe să-i fie mai bine. în urmă cu trei săptămâni, chiar a fost de faţă la o sărbătoare de Crăciun pe care Krup-skaia o organizase pentru copiii satului. Familia Trotsky, pe la jumătatea lunii ianuarie 1924, bazându-se doar pe zvon, răsuflă uşurată, crezând că poate pleca liniştită în călătoria de concediu.
E vorba de o lungă călătorie prin Baku, Tiflis, Batum, călătorie ce va deveni mai lungă decât era prevăzut din cauza zăpezilor abundente ce au blocat unele porţiuni de cale ferată. Trotsky, însoţit de unul dintre secretarii săi, Sermux, un tânăr blond şi timid ce-i este în totalitate devodat, îşi petrece cea mai mare parte din timp clănţănind din dinţi din cauza febrei, stând în cabinetul de lucru, amenajat special pentru el în tren.
în clipa în care trenul intră în gara din Tiflis, în dimineaţa din 22 ianuarie, secretarul bate la uşă şi intră, palid, cu o hârtie în mână. Este o telegramă trimisă de Stalin, pe care o descifrase în urmă cu câteva minute: „Cu tristeţe vă anunţ că Lenin a murit ieri seară.”
Trotsky ordonă ca trenul să nu mai plece şi ia legătura cu Kremlinul pe firul direct. Anunţă că se va întoarce în Moscova. „Funeraliile au loc mâine, îi telegrafiază imediat Stalin. Oricum, veţi sosi prea târziu. Vă sfătuiesc să vă continuaţi călătoria.”
Trotsky habar n-are că Stalin îl minte. Lenin va fi înmormântat duminică, cu trei zile mai târziu decât ziua precizată de Stalin în telegramă. Trotsky avea suficient timp pentru a reveni la Moscova pentru a fi de faţă la ceremonia de înmormântare. Absenţa sa îi permite lui Stalin să tragă sforile pentru a face să treacă drept adevărat zvonul lansat de el că Trotsky şi Lenin s-ar fi certat, cei doi nemaivorbindu-şi în ultimele luni.
„Prietenii lui Lev Davidovici îl aşteptau la Moscova, va izbucni nervoasă soţia. Cu toţii credeau că se va reîntoarce la Moscova pentru a fi de faţă la înmormântare. Nimănui nu i-a trecut prin minte că Stalin cu telegrama lui i-a blocat drumul de reîntoarcere. Fiul meu ne-a scris la Suhum. A fost teribil de afectat de moartea lui Lenin. Cu toate cele 400 de grade de febră şi cu vesta care nu-i prea ţinea de cald, tot s-ar fi dus în sala coloanelor pentru a-şi lua adio. Fiul ne-a aşteptat, ne-a tot aşteptat în speranţa că vom veni. Se simţea din scrisoarea pe care ne-a trimis-o uimirea, amărăciunea şi o oarecare nuanţă de reproş.”
Timp de patru zile, fără niciun pic de pauză, pe un frig glacial, mulţimea în lacrimi va trece prin faţa sicriului lui Lenin: poporul, activiştii de partid, delegaţiile venite din provincie, reprezentanţi ai sindicatelor din străinătate. De-a lungul şi de-a latul Rusie bubuie tunurile pentru a anunţa trista veste. în lumea întreagă, muncitorii se opresc din lucru şi păstrează un moment de reculegere în clipa în care Lenin este scos din Casa Sindicatelor şi dus în Piaţa Roşie. Aici, Lenin va fi depus într-o criptă provizorie, până ce va fi terminat mauzoleul din marmură de la picioarele zidului Kremlinului.
Krupskaia ar fi dorit ca Lenin să fie incinerat, iar funeraliile să se reducă doar la o simplă ceremonie la care să participe numai vechii săi tovarăşi de luptă.
Din clipa în care Lenin a murit, a lansat o chemare prin intermediul ziarului „Pravda”:
„Tovarăşi, vă adresez o mare rugăminte. Nu trebuie ca durerea sufletească pe care provocată de moartea lui Ilici să se transforme într-un cult al persoanei sale. Nu cereţi ca monumente sau palate să poarte numele său, nu organizaţi festivităţi pentru celebrarea amintirii sale. Lui Ilici îi era groază de aşa ceva. Au mai rămas atâtea lucruri mult mai importante de făcut pentru a uşura viaţa oamenilor în ţara noastră, decât să pierdem vremea cu organizarea de comemorări despre persoana sa.”
Dar Stalin a decis cu totul altceva. La ordinele sale, trupul lui Lenin va fi îmbălsămat, folosindu-se metode complcate ce vor necesita multe luni de muncă. îmbrăcat cu grijă, ca un mic burghez prosper, ferchezuit, strălucitor, omul care toată viaţa lui a preferat să pună în prim plan opera, nu persoana sa, omul care a fost mereu împotriva

cultului personalităţii, va fi, după moarte, pus într-o vitrină, iar sute de mii de oameni vor defila anual, prin faţa sa, pentru a-i aduce un pios omagiu.
Mai mult chiar, un palat va fi destinat vieţii şi operei sale, un palat denumit muzeul Lenin, în care vor fi expuse diferite obiecte ce i-au aparţinut. Oricât de mult s-a opus Krupskaia, nimrni nu a mai ţinut cont de ceea ce spunea ea. Cenzura impusă de Stalin a reuşit până la urmă să-i închidă gura.
La trei luni după moartea lui Lenin, pe 23 mai 1924, va avea loc cel de-al XIII-lea congres al partidului. într-o atmosferă apăsătoare de reculegere glacială, ar fi trebuit să fie citit „Testamentul lui Lenin”.
în el, conducătorul Revoluţiei roşii vorbea despre modificările care, după părerea sa, trebuiau aduse structurii politice a partidului.
„Devenit secretar general, scria Lenin la data de 24 decembrie 1922, tovarăşul Stalin a concentrat în mâinile sale o imensă putere şi nu sunt sigur că va şti să se folosească de ea cu prudenţa necesară. Pe de altă parte, tovarăşul Trotsky nu este doar un om extraordinar de capabil. El este, fără îndoială, cel mai capabil din cadrul actualului Comitet central. Dar, în schimb, siguranţa de sine excesivă şi entuziasmul său, de asemenea excesiv, pentru latura pur administrativă a problemelor de Stat, merg prea departe”.
„După mine, raporturile lor mutuale reprezintă cel mai grav pericol de provocare a unei rupturi în interiorul partidului. S-ar putea evita acest lucru dacă, aşa cum am propus, numărul membrilor Comitetului central ar creşte de la 27 de membri la 50, chiar la o sută.”
Un post-scrptum, din data de 4 ianuarie 1923, completa aceste note: „Stalin este prea brutal, iar acest defect de comportament este inadmisibil pentru cine ocupă postul de secretar general. Astfel, le propun tovarăşilor să găsească o modalitate de a-l muta pe Stalin pentru a fi înlocuit cu o persoană mai tolerantă, mai loială, mai educată, mai atentă cu tovarăşii, mai puţin capricioasă. S-ar putea crede, la prima vedere, că este vorba de un detaliu lipsit de importanţă. Nici pomeneală. Ţinându-se cont de ceea ce am spus mai înainte despre rasporturile ce există între Stalin şi Trotsky, acest detaliu poate juca un rol decisiv.”
Stalin a ascultat citirea testamentului într-un cadru restrâns, ţinând pipa în gură, privinda în jos, stând pe treapta scării, zâmbind din colţul gurii. Ştie că nu mai are de ce se teme. Cu o mare majoritate, cei prezenţi au votat să nu fie publicat „Testamentul lui Lenin” şi au trecut la următorul punct al discuţiilor.
„Testamentul lui Lenin” va fi cunoscut oficial de abia în 1956, când Hruşciev îl va citi, într-o atmosferă de emoţie generală, de la tribuna celui de-al XX-lea Congres al partidului.
Scurtă bibliografie
Gérard Walter: Lénine (Juilliard).
Jean Bruhat: Lénine (Club Français du Livre).
N. Rutych: Le parti communiste au pouvoir en
U.R.S.S. (La Table Ronde).
Trotsky: Staline.
Raportul lui Hruşciev la al XX-lea Congres (1956).
Nina Gourfinkel: Lénine (Éditions du Seuil).
V. Alexandrov: Les Mystères du Kremlin (Fayard).
Trotsky: Ma vie(Gallimard).
Essad Bey: Staline(Gallimard).
Victor Serge: Vie et mort de Trotsky (Amiot-
Dumont).
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ, special pentru toţi cei care au avut parte de profesori de istorie plafonaţi, plictisiţi de viaţă şi înăcriţi de eşecurile personale, uitând că predarea logică a adevărului istoric nefes-tivist înseamnă înţelegerea viitorului, prin recursul la trecutul nefardat. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

2.740 de operatori economici verificaţi dacă respectă măsurile de protecţie sanitară

Continuă acţiunile pentru verificarea respectării măsurilor de protecţie sanitară. Angajaţii Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, împreună cu autorităţile locale, au verificat în cursul zilei de miercuri 2.740 de operatori economici şi 19.086 de persoane.La activităţi au participat 4.817 de poliţişti, […]