Delir şi nebunie în perioada interbelică (XXVI) De la Rudolf Valentino la Adolf Hitler

de Gilbert Guilleminault, coordonator_

  • Ameninţarea lui că va mărşălui spre Berlin pentru a ne alunga de la putere a devenit mult mai serioasă decât vă puteţi închipui, domnule general. Pe 2 septembrie, sărbătorirea Sedanului, a reuşit să strângă la Nurmberg până la şaptezeci de mii dintre adepţii săi, îmbrăcaţi în uniformă, organizaţi după model militar. Şi de ieri, a fost numit director politic al Adunării asociaţilor naţionaliste… Astfel, preşedintele Ebert şi cu mine am decis să ripostăm, proclamând starea de alertă pe întreg teritoriul Reichului. Ceea ce face din dumneavoastră, domnule general, deţinătorul tuturor puterilor executive. Dar, vă puteţi baza pe trupele aflate în Bavaria ?
  • Excelenţă, v-am spus deja: tot Reichswehr-ul mă sprijină. Vom menţine unitatea Reichului.”

în ciuda stăpânirii de sine pe care o afişează în public, von Seeckt este, în sinea sa, îngrijorat. în Bavaria, generalul von Lossow este cel ce comandă Reichswehr-ul. Otto von Lossow este unul din vechii săi tovarăşi de arme, dar von Lossow este bavarez, îndârjit adept al aducerii prinţului Ruprecht pe tronul bavarezo-austriac, într-o totală sfidare a regimului de la Weimar. Desigur, nici el nu-l simpatizează pe demagogul de Hitler, dar în spatele lui Hitler este Ludendorff, iar sprijinul gloriosul soldat, în mod sigur îl va impresiona pe şovăitorul comandant militar de la Munchen.
Pentru a forţa mâna lui von Lossow, Hitler a început în ziarul său, Volkischer Beobachter, o campanie de o violenţă nemaipomenită împotriva guvernului de la Berlin şi a protectorului acestuia, von Seeckt, „odiosul prusac”, considerându-i vinovaţi de capitularea în faţa asupritorului francez.
Pe 6 octombrie, nemaisuportând atacurile lui Hitler, von Seeckt telefonează la Cartierul General Wehrkreis VII, de la Munchen.
„Generalul von Lossow? Von Seeckt la telefon… Cancelarul cere să opriţi imediat tipărirea ziarului Volkischer Beobachter, a cărui campanie de injurii şi de îndemn la război civil este inadmisibilă.

  • Excelenţă, este o măsură pe care cu greu o putem aplica. Guvernul bavarez al lui von Kahr este suveran în Bavaria, iar partidul lui Hitler, deocamdată, este legal. în plus, membrii acestui partid sunt consideraţi cei mai mari patrioţi.
  • Generale, trebuie să înceteze imediat apariţia ziarului Volkischer Beobachter… Este un ordin !
    -Excelenţă, regret foarte mult, dar trebuie să vă aduc la cunoştiinţă că nu pot executa acest ordin… Vă rog să mă scuzaţi, Excelenţă.”
    Fără alte comentarii, von Lossow a închis telefonul.
    Ludendorff nu mai cultivă trandafiri
    „- Pe dracu’, din ce fac ăştia berea !
  • La cincisprezece milioane de marci halba, ar putea totuşi să ne dea altceva de băut decât lăturile astea !”
    Băutorii munchenezi pun capacul de cositor peste gura halbei din ceramică, fără să-şi ascundă dispreţul, continuând să morfolească bombănind, între buze, tigările lor lungi şi subţiri, străpunse cu un pai.
    ” – Nu sunteţi la curent: acum nu se mai spune mărci, acum se spune cincisprezece milioane de Rentenmarks ! Dacă berlinezii cred că pot opri inflaţia doar schimbând denumirea banilor, se înşeală amarnic !”
    Braseria Hofbrauhaus, cu toată berea sa de prostă calitate, cu toate veştile proste care se aud zilnic, tot este arhiplină.
    Şi nici nu poate fi altfel ! Mai mult decât cafeneaua, la Viena, braseria a jucat din totdeauna un rol esenţial în viaţa socială a Munchenului. Fie că este o sală imensă sau o pivniţă cu stâlpi masivi, unde poţi sta fără să fii văzut sau deranjat, braseria serveşte de bursă, de piaţă unde vinzi şi cumperi, de loc pentru reuniunile zgomotoase de prieteni, de spaţiu pentru mici întruniri familiale, de punct de întâlnire pentru membrii cenaclurilor literare sau grupurilor politice. în mijlocul tumultului vocilor şi fumului de ţigară sau de pipă, ferindu-se la fix de chelnăriţele ce se mişcă repede,

ducându-le clienţilor halbele cu guler alb de spumă, în mirosul de carne fiartă, de salam prăjit, de muştar şi de chimion, oamenii se destind, termină ce mai aveau de făcut la locul de muncă sau trăncănesc fără să se mai oprească. Aici, la braserie, amantul nebun Lolei Montes, Ludovic I, şi-a pierdut tronul. La braseria Mathaeser, în noiembrie 1918, un comitet insurecţional a hotărât să dea jos de la putere dinastia Wittelsbach. în braserie s-a întâlnit pentru a conspira tot ce avea mai bun Germania ca terorişti ai Sfântului Vehme sau ca membri ai organizaţiilor ce se opuneau Aliaţilor, acei veterani ai detaşamentelor de hărţuire, pe scurt, la braserie îşi dădea întâlnire viitorii „pucişti”. „Preşedintele” de poliţie von Poehner închidea ochii: avea atâta ură-n el împotriva guvernului de la Berlin, împotriva „complicilor trădării din noiembrie 1918”, încât nu-i displăcea deloc ca Munchenul să devină refugiul tuturor forţelor reacţionare de pe întreg cuprinsul Reichului.
Desigur, comisarul de Stat von Kahr, noul campion al Bavariei conservatoare în lupta sa împotriva Berlinului, nu ezită să vină, în fiecare seară, la Hofbrauhaus, cea mai celebră braserie din Munchen, pentru a rosti discursuri solemne în faţa prietenilor şi partizanilor săi. Cu trăsăturile feţei bine conturate, cu priviri ce te intimidau, cu părul puţin în dezordine pe fruntea largă, cu mustaţa pe oală ce te ducea cu gândul la Aristide Briant, stăpân pe cuvintele ce le folosea în public, ceea ce-l făcea convingător, tupeist, încăpăţânat, von Kahr era considerat un om prin faţa căruia nu îndrăznea nimeni să treacă.
în acea seară de sfârşit de octombrie 1923, în faţa unui parter plin de conservatori – foşti ofiţeri sau demnitari ai răposatei curţi imperiale, aproape toţi purtând, la reverul vestonului sau redingotei, panglica neagră tivită cu culorile bavareze albastru şi alb ale ordinului lui Maximilian-Iosif – von Kahr vrea să-i convingă pe ultimii ce mai ezită că este necesar s-o rupă definitiv cu Berlinul.
„Uitaţi-vă şi dumneavoastră, domnilor. Din cauza slăbiciunii sale, guvernul Reichului îi lasă pe comunişti să controleze toată Germania. Acum, când vă vorbesc, marxiştii stăpânesc Saxa şi Thuringia; ieri, au încercat să pună mâna pe Kiel şi Hamburg! Ebert şi Stresemann nu sunt în stare să se impună Aliaţilor şi să redreseze economia Reichului.

  • Ya, Ya, îl aprobă cei ce-l ascultă. Los von Berlin!- Da, Da! Să ne separăm de Berlin!
  • Am acceptat, încă din perioada zilelor de tristă amintire din 1919, ca regimentele bavareze să-i jure credinţă preşedintelui Reichului şi vedeţi care-i rezultatul! Din Berlin, fără măcar să ne-ntrebe dacă suntem sau nu de acord, generalul von Seeckt are tupeul să vrea să-l îndepărteze de la conducerea corpului de armată Wehrkreis VII pe prietenul nostru, generalul von Lossow. Ei bine, aşa ceva nu se va întâmpla! Pentru noi, corpul de armată Wehrkreis VII nu mai există! Pentru noi Wehrkreis VII va deveni armata bavareză de pe vremuri pe care va continua s-o comande generalul von Lossow, o armată ce va depune jurământul de credinţă doar guvernului bavarez! Domnilor, peste câteve zile, vom trăi marele moment istoric pe care-l aşteptaţi cu toţii!…
  • Cu condiţia ca grupurile înarmate ale lui Hitler să nu ne strice socotelile, remarcă un pesimist.
  • Iar Ludendorff să nu-l sprijine pe Hitler”, mai spune un altul.
    Umbra unui zâmbet de om sigur pe el, apare pe faţa lui von Kahr. Nu se teme de Hitler pe care-l consideră un agitator de prost gust, un austriac fără familie, fără trecut. Cât despre Ludendorff, ce mare lucru poate să facă acest general prusac luteran în bătrâna Bavarie catolică? Nu, să credeţi ce vă spune bătrâna vulpe von Kahr: în curând toate lucrurile vor fi puse la punct ! Fostul şef de cartier general de armată imperială va fi trimis la dracu’, bandele lui Hitler vor fi desfiinţate iar conducătorul lor va fi foarte fericit dacă i se va permite să-şi declare public supunerea faţă de Maiestatea
    Sa.
    Tradus din franceză de Mircea COTARŢĂ, special pentru toţi cei care au avut parte de profesori de istorie plafonaţi, plictisiţi de viaţă şi înăcriţi de eşecurile personale, uitând că predarea logică a adevărului istoric nefes-tivist înseamnă înţelegerea viitorului, prin recursul la trecutul nefardat. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

ANUNŢURI