Nu ştiu dacă vreodată istoria s-a putut aşeza pur şi simplu între coperte de cărţi, nu ştiu dacă istoria poate lăsa de la ea, în aşa fel încât ceea ce o compune şi cele ce îi cuprind faptele, se pot aşeza definitiv între aceste cuprinderi şi gata. Dar cu siguranţă istoriile, adică poveştile care compun istoria, acele poveşti care, pe negândite, se transformă în fapte, în date, ele îşi pot pune la dispoziţie disponibilitatea de a se transforma într-un fel de punct de plecare, punct care devine momentul declanşării, al derulării datelor care pot rămâne fondatoare într-un domeniu, sau într-una dintre cutele lui.
Este ceea ce Neculae Alexandru Boriga şi Gabriel Boriga au pornit odată cu lstoria fotbalului târgoviştean. Cartea aceasta este actul declanşator, surprinzător de firesc, un tablou vivant de dimensiuni foarte mari, foarte cuprinzător, al fenomenului care poate fi numit fotbalul târgoviştean de-a lungul timpului, de la începuturi(1912!) şi până astăzi. Poate părea şi un rezultat neaşteptat, ca surprizele în fotbal, pentru că pe la noi cu greu se începe ceva, dar să se ducă şi la capăt. lnfor-maţia care se poate găsi aici nu cred că are multe corespondenţe, chiar şi în alte domenii mai cu pretenţii. Munca autorilor a fost desigur destul de grea, de anevoioasă, dar sunt convins că şi rezultatele/satisfacţiile au fost, şi ele, pe măsură. Cel puţin aşa ar trebui să fie. Iar ale celor care vor avea de acum dispoziţia să parcurgă acest „tom”, această istorie în date şi întâmplări sportive/fotbalistice, vor fi şi ele la fel de mari.
Istoria fotbalului târgoviştean începe, aşa cum am mai spus, în anul 1912, ceea ce nu este de ignorat, iar povestea acestor istorii, cu suişuri, cu coborâşuri, cu perioade faste şi mai puţin faste, este adusă până în zilele noastre. Este o istorie aşa cum trebuie să fie oricare istorie, încărcată/plină de poveşti, de poveştile formării, ale transformării şi de cele ale devenirii. De „poveştile” faptelor care au transformat visurile unora în lucru împlinit şi de hotărârile care, luate în momente faste, au putut să ducă la realizări sportive şi la desfăşurarea lor permanentă, de lungă durată. Aduse aici, în paginile acestei cărţi, toate acestea par a fi date şi fapte reci, par a fi simple „decupări” dintr-un corp vast şi făcute să devină mici ilustrate care captează imagini, imagini care pot bucura şi încânta. Dar nu este aşa, nu este doar atât. Aproape fiecare gest istoric de aici este însoţit de o poveste personalizată, de o introducere care te conduce spre interiorul ei, şi acel final care completează şi care face trecerea necesară spre ceea ce urmează, spre următoarea poveste.
Micile comentarii lasă să iasă la suprafaţă manifestări ale patimii care (şi ea) i-a motivat pe cei doi autori, comentarii care fac în aşa fel ca ceea ce este redat să se transforme într-un fel de relatare de la locul faptei, să se transforme într-un fel de relatare în direct, din locul unde acţiunea surprinsă are loc. Totul lasă impresia că este spus cu sufletul la gură, că este folosită o tehnică a oralităţii care transmite şi impune emoţia relatării directe/în direct. Este ceea ce scoate această carte din categoria istoriilor reci, a istoriilor care se mulţumesc doar cu înşiruirea neutră a datelor, a faptelor în paginile lor.
În Istoria fotbalului târgoviştean, de Neculae Alexandru Boriga şi Gabriel Boriga, se instalează încă de la început bucuria facerii, a relatării şi a urmăririi cu sufletul la gură a ceea ce a fost şi a ceea ce a făcut ca toate acestea să impună cursivitatea faptelor redate aici. Să urmăreşti, să comentezi, să faci caseta tehnică a unui meci, a unei competiţii sportive nu este uşor şi nici la îndemâna oricui, este cu atât mai greu cu cât întotdeauna trebuie să te raportezi şi la numite umori ale celor priviţi, comentaţi, etc.. Autorii fac în aşa fel ca toate acestea să se amestece plăcut şi să se trans
forme în text făcând să fie uşor de parcurs şi de urmărit, lăsând ca toate celelalte necesare şi posibile trăiri şă şi le aleagă cititorul din corpul bogat pus la dispoziţie de date şi de text. Fiecare act sportiv de aici lasă să se facă auzit şi ecoul amplificat al lui, transformă datele tehnice seci în posibile rezonanţe, care pot construi un sunet care se poate asculta, ca să zicem aşa, cu plăcere, în linişte. Spun asta fiindcă fiecare an competiţional redat în paginile istoriei, are un fel de narativitate care trece de faza de sinopsis, de scurtă descriere şi se transformă în mici proze postmoderne, în mici experienţe textuale care te îndeamnă să le citeşti ca pe orice alt fel de text scris pentru a fi consumatîn acest fel.
Bineînţeles că nu a fost o muncă uşoară, bineînţeles că nu se poate spune că este o ediţie, o istorie definitivă (care este?), dar rezultatul este cu adevărat unul de admirat, iar munca autorilor nu poate fi decât salutată şi bonificată cu toate calificativele maxime pe care le avem la dispoziţie. Stadionul este locul unde eşti cu adevărat liber a spus Albert Camus, iar noi, cititorii acestei cărţi nu putem decât să completăm spunând că acest dar al zeilor, libertatea, ne-a fost la îndemână tot timpul parcurgând istoriile care compun Istoria fotbalului târgoviştean. Şi acestea toate pentru că autorii, Neculae Alexandru Boriga şi Gabriel Boriga, fac parte dintre cei care au iubit cu adevărat libertatea, libertate pe care practicarea cu dragoste a sportului ţi-o dă, şi pentru că, fiind aşa, au ştiut şi au învăţat cum să dăruiască din frumuseţea acestei stări, acestei trăiri. Închei citându-i pe autori cu o propoziţie care nu face decât să sublinieze seriozitaea muncii pe care ei au început-o şi au dus-o, cu brio, la capăt: „…îi sfătuim pe cei interesaţi de can-can, sau alte subiecte cu caracter monden, să se oprească aici cu lectura cărţii… ” Nu ne rămâne decât să luăm o pauză competiţională şi să ne bucurăm cu adevărat de lectura acestei cărţi.
Gabriel Enache
