TRATAREA APELOR URBANE REZIDUALE

Conform celor mai recente date privind tratarea apelor reziduale în Europa, s-au realizat o serie de îmbunătăţiri în ceea ce priveşte colectarea şi tratarea apelor reziduale, în ciuda menţinerii unor disparităţi importante între statele membre. Statele cu rezultate deosebite în acest domeniu, precum Austria, Germania şi Olanda, respectă în mare măsură standardele minime stabilite de UE cu privire la tratarea apelor reziduale, alte câteva state membre având rezultate foarte apropiate. Statele membre mai noi, care au pornit de la un nivel de bază mai modest, şi-au îmbunătăţit şi ele, în general, practicile de colectare şi tratare a apelor reziduale, în pofida ratelor mai mici de conformare. Aceste progrese au fost realizate cu un ajutor important pentru investiţii din partea UE, în valoare de 14,3 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013. Raportul arată că marea majoritate (91 %) a apelor încărcate cu poluanţi din oraşele mari din UE sunt supuse unei tratări mai riguroase, ceea ce reprezintă un progres considerabil faţă de situaţia din raportul precedent
(77 %).
În plus, o mai bună evacuărilor de ape uzate netratate în mediu au îmbunătăţit fără îndoială şi calitatea apei pentru scăldat. La începutul anilor ’90, calitatea apei era excelentă în numai aproximativ 60 % din zonele pentru scăldat, în timp ce astăzi acest lucru este valabil pentru 78 % din zonele pentru scăldat. În temeiul legislaţiei UE adoptate în 1991, statele membre au obligaţia să pună la punct sisteme de colectare a apelor urbane reziduale şi trebuie să se asigure că apa care intră în sistemele de colectare este supusă unei tratări „secundare” adecvate, pentru a se elimina poluanţii. Apele reziduale care ajung în zone sensibile (cum ar fi zonele pentru scăldat sau rezervoarele de apă potabilă) trebuie să fie supuse unei tratări suplimentare, mai riguroase.
Ultimul raport acoperă perioada 2009-2010, iar principalele sale constatări sunt următoarele: ratele de colectare se situau la niveluri foarte ridicate, 15 state membre colectând 100 % din încărcătura totală cu poluanţi. Toate statele fie şi-au menţinut, fie şi-au ameliorat rezultatele anterioare, însă ratele de conformare au rămas sub 30 % în Bulgaria, Cipru, Estonia, Letonia şi Slovenia. Ratele de conformare în ceea ce priveşte tratarea secundară sunt de 82 %, cu patru puncte procentuale mai mult decât în raportul precedent. Există însă diferenţe enorme între statele UE-15, în care ratele se situau în intervalul 90-100 %, şi UE-12, unde rata medie de conformare era de 39 %. Ratele de conformare în ceea ce priveşte tratarea mai riguroasă a apelor uzate în vederea combaterii eutrofizării sau a reducerii poluării bacteriologice, factori potenţial nocivi pentru sănătatea omului, se situau, la nivel global, la 77 %. Rata medie de conformare înregistrată în statele UE-12 era de numai 14 %, în timp ce în Austria, Germania, Grecia şi Finlanda aceasta era de 100 %. Porţiunea din teritoriul UE desemnată ca zonă sensibilă a crescut cu două puncte procentuale faţă de raportul precedent, ajungând la aproape 75 %. Cea mai mare creştere s-a înregistrat în Franţa şi în Grecia.
Conform raportului, marea majoritate (91 %) a apelor încărcate cu poluanţi din oraşele mari ale UE sunt supuse unei tratări mai riguroase, ceea ce constituie un progres considerabil faţă de situaţia din raportul precedent (77 %). Totuşi, o anexă la raport în care se compară situaţia din 27 de capitale europene include un avertisment: doar 11 din cele 27 de oraşe dispuneau de un sistem adecvat de colectare şi tratare a apelor uzate, în ciuda faptului că standardele în materie au fost stabilite cu mai mult de 20 de ani în urmă.
Oraşele şi aşezările din întreaga Uniune Europeană au obligaţia să respecte dispoziţiile Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale, în ceea ce priveşte colectarea şi tratarea apelor lor urbane reziduale. Apele uzate netratate pot fi contaminate cu bacterii şi viruşi dăunători, prezentând, prin urmare, riscuri pentru sănătatea publică. Aceste ape conţin, de asemenea, substanţe nutritive cum ar fi azotul şi fosforul, care pot să fie dăunătoare pentru apele dulci şi pentru mediul marin prin stimularea creşterii excesive a algelor care inhibă dezvoltarea altor forme de viaţă, un proces cunoscut sub numele de eutrofizare.
Directiva prevede tratarea biologică a apelor uzate, denumită „tratare secundară”, iar în bazinele hidrografice ale apelor din zonele deosebit de sensibile sunt prevăzute tratări mai riguroase. Pentru statele UE-15, toate termenele prevăzute de directivă au expirat, dar statele membre ale UE-12 au prelungit aceste termene, ultimul urmând să expire în 2018. Fondurile de coeziune şi Fondul european de dezvoltare regională joacă un rol decisiv în punerea în aplicare a directivei. În 2009, au fost alocate 3,5 miliarde EUR, iar în 2010 – 9,7 miliarde EUR pentru proiecte de infrastructură legate de epurarea apelor uzate, Polonia beneficiind de 3,3 miliarde EUR, România de 1,2 miliarde EUR, iar Ungaria de 600 de milioane EUR. Pentru întreaga perioadă de programare 2007-2013, contribuţia UE la investiţiile legate de tratarea apelor uzate este estimată la aproximativ 14,3 miliarde EUR. Ratele de conformare au fost mai ridicate atunci când au putut fi recuperate costurile şi s a respectat principiul „poluatorul plăteşte”. Comisia promovează conformarea printr-un dialog continuu cu statele membre şi, atunci când este necesar, prin proceduri în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, unele iniţiate în 1997. Astfel de proceduri în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor sunt în continuare în curs împotriva a zece state membre.