Consiliul Judeţean Dâmboviţa, prin Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte, a inaugurat, sub genericul „Comori în obiectiv”, seria de expuneri lunare a obiectelor descoperite pe cale arheologică şi intrate în patrimoniul cultural naţional mobil.
Primul obiect ales este un Lacrimariu descoperit la Mănăstirea Viforâta, jud. Dâmboviţa, prin cercetări arheologice preventive.
Exponatul poate fi văzut la Curtea Domnească din Târgovişte, în clădirea Muzeului Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti, într-un spaţiu special amenajat.
Lacrimariul este un vas liturgic, utilizat în ceremonialul religios, la înmormântări sau pus în legătură cu edificarea lăcaşelor sfinte, fiind depus la temelia acestora, în timpul construcţiei. În ele se păstrau uleiurile sfinte – mirul.
Vasul din sticlă, descoperit la data de 30 iulie 2020, a fost recuperat dintr-o nişă aflată în fundaţia bisericii nr. 2 (datată sec. XVII). Nu excludem posibilitatea provenienţei lui dintr-un mormânt al bisericii nr.1 (sec. XVI), distrus ca urmare a ridicării edificiului nr. 2.
Piesa este intactă, singurele intervenţii asupra ei au fost făcute prin etape de conservare activă în cadrul Laboratorului de Conservare – Restaurare prin restaurator expert, dr. Daniela IAMANDI.
Descriere:
Vasul este realizat din sticlă de culoare verde-gălbui. Prezintă un corp cilindric, uşor bombat la bază, iar gâtul, prin înălţime şi poziţia uşor oblică, torsionată, sugerează eleganţa gâtului unei lebede. Fundul vasului este plat, conferind acestuia stabilitate. Gura recipientului este amplă, evazată şi îngustată uşor în zona de scurgere a lichidului. O serie de striaţii verticale, din zona corpului cilindric şi a suprafeţei evazate, au rol decorativ. Rafinamentul piesei denotă, inclusiv, prestigiul atelierului în care a fost realizată.
Acest tip de vas, care face parte din categoria Lacrimarium, Balsamarium sau Olfactoriolum, cunoscut şi ca Unguentarium, are o vechime mare, fiind întâlnit în civilizaţia elenistică, răspândit în Imperiul Roman, în cel Bizantin şi în statele care sau aflat în aria de influenţă a Ortodoxei bizantine.
Numeroase sunt cele din ceramică, care au servit ca recipiente pentru cosmetice, parfumuri, creme, diverse aromatice.
O altă întrebuinţare, caracteristică şi spaţiului de la sud de Carpaţi – Ţara Românească, a fost cea de vas liturgic, utilizat în ceremonialul religios, la înmormântări sau, după cum se vede, pus în legătură cu edificarea lăcaşelor sfinte, fiind depus la temelia acestora, în timpul construcţiei. În ele se păstrau uleiurile sfinte – mirul.
Aceste vase apar în secolele XIV-XVIII pe tot întinsul
Ţării Româneşti. Unele sunt de provenienţă occidentală -atelierele de la Murano, de exemplu. Altele pot proveni de la ateliere locale, Matei Basarab având o sticlărie la mică distanţă de capitala Târgovişte.
