Europarlamentarul PDL, Cristi Preda: „S-a creat o falsă economie privată”

Deşi au trecut peste două decenii de aşa-zisă stabilitate politică, cunoscutul fenomen al traseismului politic a dovedit contrariul. La aceasta se adaugă şi excluderile unor membri din diferite formaţiuni politice. Atât traseismul, cât şi excluderile dovedesc încă o dată în plus că membrii partidelor politice apărute după 1989 nu sunt politicieni în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă au statutul de aventurieri politici, neavând un ideal ideologic bine conturat, nici la nivel de doctrină, nici la cel de crez bine definit. De fapt, această instabilitate internă a fiecărui partid defineşte destul de clar instabilitatea mediului politic românesc. După cum s-a observat, în prezent, în România, factorul politic a ajuns să influenţeze dezvoltarea tuturor domeniilor de activitate: industrial, agricol, comercial, administrativ, cultural. Din păcate, instabilitatea politică, manifestată şi prin alianţe considerate nefireşti, determină un grad de dezvoltare social care este sub nivelul standardelor europene actualmente considerate optime pentru stimularea apariţiei gradului zis de civilizaţie.
Desigur, marcate de instabilitatea politică, deciziile partidelor, în ceea ce priveşte structura lor internă, stau sub semnul dubitativului. Astfel, şedinţa liberalilor de ieri a avut loc la o săptămână după ce Biroul Permanent Central votase o propunere de excludere din partid a lui Octavian Bot şi Cătălin Cherecheş. Primarul era acuzat de colegii săi c-ar fi acţionat împotriva intereselor partidului. În replică, Cherecheş a declarat că preocuparea lui este să fie un primar bun şi nu „un obedient om de partid”. De asemenea, s-a vorbit, mai mult pe la colţuri, şi despre intenţia preşedintelui PNL, Crin Antonescu de a-l exclude şi pe Gigi Becali din partid, în urma numeroaselor declaraţii controversate făcute, mai ales cea despre intenţia lui Becali de a deveni preşedintele PNL-ului, în locul lui Crin Antonescu. Dar, ţinându-se cont de puterea financiară a lui Becali, ce nu poate fi ignorată de către PNL, vicepreşedintele PNL, Sorin Frunzăverde, a negat, înainte de şedinţele conducerii partidului, precizând că nu s-a discutat de o excludere a acestuia: „Nu am auzit o asemenea discuţie şi cred că nici nu a avut loc. Nu văd ce motive ar fi, în acest moment, să aibă loc un asemenea gest
politic.”
Totodată, chestionat dacă Becali este un liberal cu care PNL se mândreşte, Frunzăverde a susţinut că preferă să nu răspundă la această întrebare.
2014, an de cumpănă pentru PDL
Dar nici în PDL nu este linişte, mai ales după severa înfrângere electorală, suferită în decembrie 2012, când această formaţiune politică a fost la un pas de a avea o soartă mai cruntă decât PNŢ-CD, care a dispărut total de pe scena politică. Astfel, democrat-libe-ralul Sever Voinescu a fost acuzat că, la alegerile parlamentare, a susţinut candidatul altui partid. „Nu m-aş fi aşteptat de la un coleg din conducerea partidului, vicepreşedinte, să facă campanie pentru un candidat al unui alt partid. Este nestatutar, dar vom discuta lucrurile astea cu toate datele, săptămâna viitoare”, a spus preşedintele PDL, Vasile Blaga. El a adăugat că nu vrea să îngrădească nimănui dreptul la opinie, dar ar fi corect ca aceia care au ceva de spus să spună în interiorul partidului.
În plus, Theodor Paleologu, secretarul executiv al PDL, este de părere că: „Un pericol care ne paşte în 2014 este posibila apariţie a unei liste concurente de dreapta, la alegerile europene. Tentaţia e mare: pentru partidele mici alegerile pentru Parlamentul European sunt întotdeauna o excelentă ocazie de afirmare, fiind vorba de un scrutin la scară naţională, în care contează foarte mult prestaţia mediatică a primelor persoane de pe fiecare listă”, spune secretarul executiv al PDL.
Pe de altă parte, europarlamentarul PDL Cristi Preda avansează ideea necesităţii apariţiei unui nou partid, cu ambiţie electorală limitată la 5-7%, care să se adreseze românilor ce lucrează în mediul privat şi celor cu educaţie înaltă care activează în importante posturi din administraţia publică. El a prezentat următoarele argumente: „Mulţi cetăţeni români se simt nereprezentaţi politic. Sunt în contact cu două categorii care cunosc această tristă condiţie. E vorba despre cei care lucrează în mediul privat, fie în filiale ale unor multinaţionale, fie în IMM-uri locale care au funcţionat – aş sublinia: în mod programatic – fără contracte cu statul. Două sunt reproşurile pe care le aduc aceştia partidelor prezente: calitatea dezastruoasă a celor care pregătesc şi a celor care iau deciziile ministeriale, respectiv crearea unei false economii private, prin distribuirea arbitrară a unor fonduri publice importante. Aşteptarea lor principală este o alocare raţională a resurselor prin piaţă şi o sporire a expertizei birocraţilor şi decidenţilor politici. (…) Activi la începutul anilor ’90, în opoziţie faţă de ceea ce se numea atunci neo-comunism, aceştia trăiesc în momentul de faţă cu sentimentul că decepţiile produse de CDR, Alianţa DA sau ARD nu pot fi compensate decât prin crearea unei forme politice noi. (…) Un asemenea proiect ar trebui să combine o ambiţie măsurată – să fie un partid de 5-7%, care să facă însă presiune în direcţia modernizării europene – şi o autenticitate mult-aşteptată. Demobilizarea acestei categorii s-a produs de fiecare dată când politicienii, care au promis ruperea de trecut, au acceptat compromisuri compromiţătoare. Nereprezentaţii pomeniţi aici se auto-plasează în clasa medie şi sunt în aşteptare”.