Legalizarea imoralităţii

Recent, pe 21 ianuarie anul acesta, mass-media a făcut cunoscută declaraţia vicepremierului Liviu Dragnea, preşedinte executiv al PSD care a încercat încă odată să explice rostul Ordonanţei de Urgenţă nr. 55/2014. După cum ne spune domnul Liviu Dragnea, la vremea când a fost redactată şi emisă ordonanţa, toate avizele spuneau că este constituţională, că Parlamentul se va conforma. Ceea ce nu reuşeşte domnul Liviu Dragnea să înţeleagă este faptul că există o mare deosebire în ceea ce priveşte calitatea moralităţii, proprie electoratului şi calitatea moiralităţii, prorpie politicienilor. Omul simplu, aşa prost şi cretin cum îl consideră politicienii ştie doar un singur lucru: dacă ai pornit la drum cu cineva sau cu un grup, nu trădezi pe traseu. Pe de altă parte, trădarea nu este specifică comportamentului omului simplu, ci este specifică doar politicienilor români, mulţi dintre ei, că au fost sau nu comunişti, că provin sau nu din rândurile lingăilor de dinanite de 1989, nu sunt interesaţi decât să-şi satisfacă doar nevoile personale, să-şi împlinească numai visele lor de mărire şi putere. Chiar dacă unii politicieni vor face criză de nervi, adevărul este că actuala clasă politică nu există decât pentru interesele proprii, pentru propria clientelă care pompează la greu bani în partidul pe care a hotărât să mizeze pentru a se alege cu un câştig final. Liviu Dragnea a spus că Parlamentul urma să se conformeze şi într-adevăr, Parlamentul s-a conformat deoarece nu era format din oameni de pe stradă ci din şmecheri care au văzut în politică oportunitatea de a face cât de cât o avere personală care să le asigure şi zilele şi nopţile din viitor. După cum explica, în continuare Liviu Dragnea, PSD-ul nu dorea ca respectivii migranţi, tra-seişi politici să-şi piardă mandatul. Cu o naivitate sau poate viclenie ieşită din comun, Liviu Dragnea afirma că nu a fost încălcată nicio lege. „Un primar care a trecut de la un partid la altul nu a încălcat legea, care era în vigoare la acea dată”, accentua Liviu Dragnea. Într-adevăr, legea făcută de politicieni în folosul lor, nu a fost încălcată, dar legea bunului simţ a fost grosolan încălcată, iar electoratul nu a iertat acest lucru, taxând dur la alegerile prezidenţiale din 2014. Domnul Liviu Dragnea nu a înţeles că electoratul mai are o proprietate, în afară de aceea de a pune ştampila pe un buletin de vot: are totuşi proprietatea de a gândi şi de a nu se lăsa prostit de declaraţiile publice ale politicienilor prin care încearcă să mascheze adevăratele intenţii. Domnul Liviu Dragnea nu a înţeles un lucru elementar: că un primar votat de nişte oameni, din clipa în care, după obţinerea funcţiei, pleacă din partidul care l-a propulsat, nu înşală doar aşteptările respectivului partid, ci înşeală şi trădează pe oamenii care l-au votat deoarece, la momentul respectiv, el reprezenta şansa de a concretiza idealurile şi aşteptările celor care prin votul lor l-au pus în funcţia de primar. Când un asemenea om, ajuns primar trece la altă formaţiune politică, pentru omul simplu este clar că respectiva persoană are o moralitate îndoielnică. Sunt primari care au trecut la o altă formaţiune politică, dar nu în apropierea zilei alegerilor, fie ele parma-lentare, fie prezidenţiale. Există şi cazuri, greu de dovedit, când unii primari au fost obligaţi prin presiuni de tot felul să trecă la altă formaţiune politică decât cea care la promovat, dar este imoral să dai special o ordonanţă de urgenţă pentru a legaliza traseis-mul politic. Un asemenea gest, atât din partea guvernului cât şi din partea primarilor care au plecat de la un partid la altul nu dezvăluie nimic altceva decât un singur lucru: imoralitatea totală a majorităţii politicienilor români care nu s-au luptat să devină consilieri, primari sau parlamentari pentru binele populaţiei, ci doar pentru binele lor pesonal şi al partidului care le-a promis mai multe. Liviu Dragnea ar face bine să nu mai încerce să justifice gesturile de o imoralitate politică insuportabile. Logic, un primar sau un consilier traseist care şi-a înşelat alegătorii, indiferent de justificare publică a gestului său, este un politician care nu mai prezintă încredere.