Euro 2020: proba de foc a… autostrăzilor

De multe ori, românii patrioţi şi foarte iubitori de… glie strămoşească sau de… tărie strămoşească, când aud despre occidentali că ridică anumite pretenţii referitor la calitate, spun: „Mofturi!”. Dacă nu ştiaţi, vă informăm că Bucureştiul a fost desemnat de UEFA să fie unul dintre oraşele care vor găzdui meciuri la Euro 2020. Deoarece, până la urmă Arena Naţională corespunde cu exigenţele tehnice necesare desfăşurării unui meci de fotbal, şefii UEFA au decis: pe acest stadion se vor desfăşura trei meciuri din faza grupelor şi unul din optimile de finală. Bun, stadionul unde se pot juca meciurile corespunde standardelor actuale internaţionale, dar ce te faci cu faptul că există riscul ca Euro 2020 să scotă la suprafaţă acel fel românesc de lasă-mă să te las. Deviind discuţia parţial către o anumită sferă de activitate, trebuie să atragem atenţia, indiferent că, place sau nu, după 1990 factorul politic decizional a transformat întreg poporul român într-unul de milogi. Această realitate nu corespunde cu voinţa poporului de a fi cât de cât independent şi economic, şi financiar, şi productiv, şi comercial de Occident. Dar, factorul politic a transformat poporul într-unul de incapabili. Aceasta a fost voinţa factorului politic. În consecinţă, a început să se recurgă la Occident. În anii ’90, sub formă de ajutoare umanitare. Este amuzant cum, de exemplu, Ordinul maltez a dirijat către Târgovişte tot felul de ajutoare în alimente, în medicamente, în îmbrăcăminte, dar nu în bani. Este amuzant cum unii locuitori din municipiul Târgovişte, contactaţi de reprezentanţii Ordinului maltez, au început să comercializeze ajutoarele cu ajutorul celebrilor buticari consideraţi, în anii ’90, drept crema comerţului naţional românesc. Este amuzant că o parte din ajutoarele alimentare aveau termenul de garanţie expirat. Este şi mai amuzant faptul că aceste ajutoare pe care ni s-au dat, dacă cercetai mai bine ambalajul, constatai că proveneau din stocul de alimente ale bazelor militare americane şi, deoarece se apropia termenul de expirare a garanţiei, americanii au intenţionat să le arunce la gunoi, iar unii le-au recuperat şi, cu o faţă de îngeri nevinovaţi puşi să facă numai fapte măreţe de binefacere, le-au dat fraierilor, fraieri între ghilimele, deoarece aceştia din urmă le-au comercializat, cei drept nu în totalitate, dar o mare parte a fost pusă în vânzare. În fine, să revenim la fotbal. După intarea în Uniunea Europeană, ajutoarele umanitare au început să dispară, fiind înlocuite cu celebrele fonduri, date României ca să-şi revină din euforia iluziei de liberatete, democraţie şi prosperitate. O parte din fonduri erau destinate infrastructurii rutiere şi feroviare, inclusiv aeroporturile, dar constatând unii că nu prea au cum să-şi tragă partea, n-au fost interesaţi prea mult de aceste fonduri. Partea proastă este că unele echipe, care vor participa la Euro 2020, s-ar putea să nu vină cu avionul, ci cu autocarul şi în această situaţie, până în 2020 trebuie să avem construite şi puse la punct autorstrăzile fiindcă, altfel, s-ar putea ca sportul rege să scoată la suprafaţă atât indolenţa administraţiei româneşti, cât şi cupiditate acesteia. După cum a declarat Ion Ţiriac, acesta a fost chemat de urgenţă, sâmbăta trecută, la Guvern de către… Mircea Sandu. Conform spuselor lui Ţiriac, era mare, mare şedinţă cu Hagi şi cu alte mari vedete ale fotbalului românesc. în mijlocul lor trona impozant şi imperturbabil Gabriel Oprea, viceprim-ministrul României care, în clasica tradiţie a politicii locale, dădea asigurări, că alt ceva mai bun nu sunt în stare să dea politicienii, deci dădea asigurări că se vor face eforturi, nu dădea soluţii, doar asigurări. S-a pus problema străzilor şi autostrăzilor. Atunci ca un demn urmaşi al românilor, domnul Oprea a spus că pânâ în 2018 autostrada Ungaria-Constanţa va fi gata, iar autostrada Nord-Sud va fi şi ea gata în 2017. Ion Ţiriac a concluzionat oarecum ironic: „Vor fi gata în 2017 şi 2018? Dacă va fi aşa, să fie primit, căci extraordinar va fi dacă Dumnezeu le va lumina mintea”. Deci, şi Euro 2020 riscă să fie o mare problemă organizatorică deşi o competiţie internaţională de acest gen este o mare oportunitate pentru România, atât sub aspect economic, cât şi sub cel al imaginii în lume. Dar, vorba lui Ţiriac: de va fi să fie până la urmă bine, să fie primit, căci poate de la Domnul vine de data aceasta şi nu direct de la cei care administrează România de parcă ar fi… afacerea lor personală.