Scandalul creşterii accizei

Sperăm să nu fie păcăleală de 1 aprilie. Din luna următoare, Guvernul va aplica acciza la carburanţi. Tot guvernul este cel care a promis că va introduce şi un set de măsuri fiscale care să permită transportatorilor corecţi din punct de vedere financiar să recupereze o parte din suma aferentă acestei accize. Premierul Victor Ponta a declarat că a discutat cu ministrul Finanţelor şi cu cel al Transporturilor, inclusiv cu reprezentanţii Uniunii Naţionale a Transportatorilor, că va încerca găsirea unor soluţii în plan economic capabile să menţină la un nivel ridicat gradul de competivi-tate în domeniul transporturilor şi, pe de altă parte, să combată concurenţa neloială din domeniu. Deoarece, timp de 8 ani de zile, a dovedit că este un foarte bun actor pe scena politicii româneşti, preşedintele Băsescu a reacţionat imediat, jucându-şi repetabilul rol de om ce nu poate dormi noaptea de grija poporului. în consecinţă, a trimis o scrisoare premierului Ponta, prin care îi cerea să renunţe la creşterea accizei la carburant. Motivaţia dar şi argumentul sunt foarte simple: prin introducerea creşterii accizei la carburant, ar creşte presiunea economică asupra populaţiei cu efecte după cunoscutul principiu al dominoului. Din punctul de vedere al preşedintelui Traian Băsescu, creşterea accizei cu 7 eurocenţi pe litru ar provoca degradarea competitivităţii la nivel regional, ar lovi foarte dur în creşterea cifrei de afaceri, transportatorii fiind astfel obligaţi să transfere povara fiscală a creşterii accizei asupra beneficiarilor mijloacelor de transport. în consecinţă, creşterea accizei la carburant va provoca creşterea preţului biletului. în această situaţie lucrurile, din punct de vedere economic, ar degenera până acolo încât va creşte gradul de blocare al creşterii economice generale, creştere care este deja blocată, neprezentând semne concrete de revenire. Imediat, premierul Ponta i-a dat public replica preşedintelui Băsescu, cerându-i să indice şi sursa prin care pot fi acoperite veniturile lipsă care ar rezulta din renunţarea la creşterea accizei la carburant. Desigur, nu este o noutate perpetuarea duelului verbal dintre cei doi, în ciuda vestitului acord de tolerare şi coabitare politică între ei, acord ce a rămas foarte repede literă moartă. Acordurile, după cum se ştie, sunt semnate pentru a fi ulterior încălcate. Istoria europeană este presărată cu acorduri care mai devreme sau mai târziu nu au mai valorat doi bani. Din păcate, cei care suferă sunt oamenii simpli, în timp ce şmecherii din politica românească îşi văd liniştiţi de treabă, fără să fie deloc afectaţi.