Psihologia politică şi apărarea socială (LXVIII)

de Gustave Le Bon_
Capitolul III Mentalitatea muncitorilor
Nu vreau să desconsider utilitatea noilor cercetări ale psihologiei contemporane. Desigur este foarte interesant să se observe cum se manifestă altruismul la batracieni şi slăbiciunile sentimentale conjugale la diferiţi păianjeni. De multe ori m-am întrebat dacă psihologii profesionişti nu ne-ar face servicii mai de folos dacă, înloc să studieze comportamentul animalelor şi insectelor, ar studia faptele de zi cu zi ale vieţii sociale şi ceea ce determină cauzalitatea lor. în felul acesta, s-ar putea să ajungem la cunoaşterea şi înţelegerea unor legi importante ce dirijează viaţa din societatea umană.
Subiectele ce pot fi observate şi studiate se ivesc la tot pasul. Dacă ele provoacă uimirea, aceasta se datorează faptului că psihologia modernă nu a fost încă în stare să-şi determine propriile legi după care să se ghideze.
Insurecţii ca cea din Draveil1) şi cele analoage ei fac parte din categoria mişcărilor populare spontane imposibil de prevăzut cu exactitate, mereu surprinzătoare, deoarece evoluţia lor psihologică este mereu ignorată.
Vă mai amintiţi de conflictul din Draveil? Am avut insurecţie înarmată pusă la cale de manipulatorii maselor din cadrul Confederaţiei Muncii, jandarmi constrânşi să se apere pentru a nu fi masacraţi, etc. Consecinţele finale: aderarea imediată a majorităţii sindicatelor muncitoreşti la Confederaţie, tentativa de grevă a tipografilor pentru a împiedica apariţia ziarelor, greva electricienilor care, timp de o noapte a lăsat Parisul pe întuneric.
Aceste fapte sunt de neînţeles pentru cei care nu au studiat mentalitatea populară. Extraordinara naivitate a soluţiilor propuse pentru rezolvarea conflictului social ne demonstrează cât de puţin cunosc realitatea oameni consideraţi totuşi capete luminate, fiind foarte departe de cunoaşterea psihologiei maselor.
Afacerea Draveil este tipică deoarece a demonstrat fără nici un pic de eroare, fapt destul de rar în cazul unei astfel de aventuri sociale, că unii au greşit, iar ceilalţi au avut dreptate. în cazul Draveil am avut revoltă împotriva legilor instituite, atac violent împotriva soldaţilir însărcinaţi să apere proprietatea privată, soldaţi care nu şi-au apărat viaţa decât în situaţii extreme. Represiunea nu a putut fi evitată. Nicio putere politică aflată la conducere nu ar fi putut s-o evite.
Guvernul a avut dreptate. Totuşi, clasa muncitoare l-a blamat furioasă. De ce?
1) Greva din Draveil şi Villeneuve-Saint-Georges (departul Seine-et-Oise) a început pe data de 2 mai 1908, când la putere, în Franţa, era guvernul Clemenceau. Mai mulţi grevişti au fost ucişi în timpul manifestaţiilor de protest ce au avut loc: două pe 2 iunie şi patru pe 30 iulie 1908. Aceste incidente au fost scânteia ce a determinat socialiştii să atace cabinetul Clemenceau. Structura geologică a terenului din Draveil, Villeneuve-Saint-Georges şi Vigneux a facilitat, încă din 1865, apariţia de balastiere. Treizeci de firme exploatau zona, cele mai cunoscute fiind Picketty, Morillon şit Corvol, Lavollay, Charvet. Nisipul extras a fost folosit pentru construirea metroului din Paris. Muncitorii, proveniţi din provinciile sărace ale Franţei şi Italiei, munceau în apă, timp de 12 ore, şapte zile din şapte, platiţi cu 50 de cenţi, ora de lucru. în 1906, la iniţiativa lui Paul Lafargue, ginerele lui Karl Marx, ce locuia la Daraveil, muncitorii de la balastiere au fost organizaţi în sinbdicate.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.