Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick
în data de 25 octombrie, postul național de radio începe să difuzeze numai muzică în tonalități grave, ceea ce începe să-i îngrijoreze pe spanioli. Foarte repede, oamenii află despre ce este vorba. Lui Caudillo îi merge din ce în ce mai rău. Chiar dacă a fost resorbit, edemul pulmonar a avut urmări nefaste asupra stării generale de sănătate a lui Franco. Lichidul seros, trecând prin gura pacientului, a invadat tubul digestiv. Se produce o distensi-une abdominală, intestinele și mușchii fesieri nu mai pot fi controlați, iar Franco, fără să-și mai dea seama, face pe el. Infirmierele îl curăță de materii fecale. în paralel, proasta irigare a sângelui încetinește funcțiile rinichilor. Crește nivelul depunerii substanțelor azotoase, în sânge. în curând se vor produce crizele de uremie.
Pe culoarele din Prado se instalează disperarea. Cei cu funcții se grăbesc să ajungă la primul etaj. La etajul al doilea, gărzile permit doar familiei lui Franco să pătrundă. Toată lumea a înțeles că se aproprie momentul fatal. Cu toate acestea, fiind foarte rutinați, având enorm de multă experiență, medicii rămân calmi. încă mai pot controla situația. Cu ajutorul medicamentelor, injectate intravenos, vor reuși să elimine constipația, să reducă distensiunea abdominală, să scadă cât mai mult posibil criza de uremie. La nevoie, sunt deciși să se folosească de rinichiul artificial portabil pe care-l au la îndemână. Ceea ce-i îngrijorează este apariția bruscă a hemoragiei gastrice. Tot mai mult, Franco începe să piardă sânge. Rapid, medicii folosesc droguri hemostatice, transfuzii de plasmă. Vor recurge la toate manevrele medicale posibile. Fac analize, aplică toate manevrele cunoscute până la acea dată. Ceea ce-i lasă cu gura căscată este un fenomen ce depășește puterea lor de înțelegere. în stadiul de degradare în care ajunsese corpul lui Franco, acesta trebuia deja să fie mort. Cu toate acestea, au constatat că dictatorul avea o foarte mare voință de a trăi. în ciuda a toate și a toți, tenul lui Franco începe să redevină roz, conștiința de sine a acestuia prinde viață. Duminică, 26 octombrie, Franco intră în faza surprinzătoare de remisie.
La aflarea veștii, oamenii lui Franco încep să se bucure. Vizitele devin tot mai numeroase, tot mai lungi. Revenirea la viață a lui Franco durează doar două zile. Insificiența cardiacă, ce a declanșat cataclismul în trupul lui Franco, persistă. Mai mult chiar, devine tot mai insidioasă. Va afecta ventriculul stâng, apoi pe cel drept. Legile inexorabile ale existenței biologice nu pot fi ocolite. Dacă un organ cedează, treptat, influențate negativ, încep să cedeze, pe rând, și celelalte. în data de 28 octombrie, deoarece era de șapte ori mai puțin puternic decât cel stâng, ventriculul drept începe să se dilateze din cauza acumulării de sânge. Nemaiputând să funcționeze în parametri normali, ventriculul drept nu mai poate aspira tot sângele venos provenit de la organe. De data aceasta se va produce o stază înfiorătoare. Va amenința viscerele: intestinele, stomacul, ficatul. în felul acesta se poate produce o ciroză ce-i va fi fatală lui Franco.
în această situație, medicii nu mai au timp să redacteze buletine oficiale de sănătate. încearcă să lupte din răsputeri’ dar își dau tot mai mult seama că vor fi învinși. O puternică hemoragie intestinală este produsă de chi-agurile ce au înfundat venele mesen-terice. Dezastrul se extinde rapid la vena ce drenează spre ficat tot sângele din intestin. Astfel, sângel se va răspândi peste tot. Pe scurt, are loc ceea ce medicii numesc infarctul intestinului, ceea ce are ca efect gan-grenarea care evoluează în peritonita mortală. Prima consecință: lichidul seros și sângele se acumulează în cavitatea peritoneală. Din aces moment, stomacul începe să se umfle. Din acea clipă, medicii abandonează lupta și se retrag. Franco intră în agonie, refuzând totuși să moară.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. De asemenea, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.
