Arta presupune imaginaţie, joacă, talent, voinţă şi bunăvoinţă. Arta are, de asemenea, capacitatea de a mobiliza la maxim toate simţurile celui care este ancorat în apele ei, ale celui care o practică fără să abandoneze, fără să se dea bătut şi care îşi asumă curajul de a duce până la capăt această dimensiune a lui, această misiune.
Pictura este, desigur, o aventură artistică fără început şi fără sfârşit, este o activitate care trebuie susţinută şi ţinută activă în permanenţă, tot timpul, este starea, sau complexul de stări, care îl ţin pe artist permanent într-un fel de alertă, în acea alertă capabilă să îi menţină în atenţie tot ceea ce se poate vedea şi, după aceea, transpune într-o formă picturală, într-o stare descrisă şi povestită în culori, în acele culori care o pot face accesibilă şi înţeleasă.
La Târgovişte are loc, de patru ani, o tabără de pictură, un fel de seminar artistic care se dezvoltă cu fiecare ediţie şi care reuşeşte, de fiecare dată, să îşi împlinească misiunea, misiunea aceea de a decomplexa şi de a îmblânzi anumite teme şi modele, sub şi cu atenta supraveghere a mâinii şi a minţii artistului care priveşte, care vede şi care se opreşte la ea. Nu este uşor să aduci aproape ceea ce, de obicei, este departe, nu este uşor să descrii ceea ce nu se vede şi nu este uşor să povesteşti lumina în care toate acestea se scaldă şi se lasă văzute. Aici, în această tabără de pictură, s-a reuşit, s-au umplut pânze multe cu fragmente mari şi vizibile din personalitatea pe care autorii lor o lasă la vedere, s-au aşezat culori conform cu firea şi cu mâna fiecăruia dintre ei şi, bineînţeles, s-au pus în operă multe din neliniştile fiecărui artist în parte, fiecare nelinişte legată de drumul, de calea fiecăruia dintre ei. Atmosfera, luată în întregime, este una de împlinire, de reuşită şi de contingenţă, în acelaşi timp. împlinirea este a fiecăruia dintre participanţi şi a fiecărei lucrări în parte, iar starea de contingenţă, de relaţie care se stabileşte între fenomene (aici, fenomene şi stări artistice care implică învecinarea unei/unor teme) de acelaşi fel, de acelaşi calibru, dar tratate şi expuse independent, personalizate desigur de tuşa fiecărui artist în parte.
Altarul culorilor, ediţia a IV-a, reuşeşte toate acestea, într-un mod, într-un fel luminos, într-o formă care aduce la un loc, pe lângă pictură şi reverberaţiile ei, artişti pe care acum şi aici reuşeşti să îi cunoşti, să te apropii de ceea ce fac şi să reuşeşti să participi la un dialog creativ căutat. Altarul culoriloreste un fel de răspuns vizibil la incapacitatea frecventă de a reuşi să vedem în interior, în locul acela care, de obicei, este separat, şi care, de foarte multe ori, este greu accesibil. Artiştii participanţi au reuşit să deschidă puţin uşile percepţiei, ale vederii şi ale ascultării acelei lumi, ale acelei lumi care îşi desfăşoară activităţile diferitelor vieţi în universurile pe care le ştim separate.
Participanţii: Dorin Apreotesei (Bucureşti), David Croitor (Vatra Dornei), Elena Gabriela Dobre (Bucureşti), Oana Fischer (Dresda), Lacme Ifrim (Constanţa), Radu Macavei (Piatra Neamţ), Irina Moldovan (Piatra Neamţ), Cristina Cornelia Mihăilă (Bucureşti), Mihai Şerbănescu (Târgovişte), Teodor Vişan (Galaţi), au reuşit, cu efort şi cu amplificări ale capacităţilor lor creative, să ducă la capăt şi să aducă la îndemâna vederii noastre toate acestea.
Gabriel Enache
