Psihologia politică şi apărarea socială (XXI)

dr. Gustave Le Bon
La toate naţiunile unde nevoile sociale au evoluat mai repede decât codurile juridice, jurisprudenţa ce stabileşte cutumele a fost mereu mai puternică decât legile. Nu a existat niciodată un popor care să aibă un respect mai mare pentru textele scrise, decât poporul roman. „Nicăieri mai mult ca la Roma, scria corect Cruet, dreptul sancţionat de practica judiciară n-a depăşit aşa de mult, n-a contrazis aşa de mult dreptul în mod clar stabilit prin texte scrise legislative. Cu toate acestea, nimic nu a împiedicat ca acest sistem juridic al unei societăţi de mult timp moarte să nu fie considerat, vreme îndelungată, prototipul unei legislaţii universale şi nemuritoare!”.
într-adevăr, o societate al cărui sistem juridic nu evoluează şi rămâne cristalizat în reguli imuabile, este o societate care, în curând, va înceta să mai existe.
Dar o astfel de situaţie nu a apărut încă. Chiar dreptul musulman, pe vremuri stabilit în textul Coranului, a ajuns până la urmă să fie scos totuşi din cuprinsul Coranului şi stabilit prin texte juridice separate de cartea sfântă. Cum ar putea o lege să rămână aceiaşi, când totul se schimbă în jurul ei? Dacă ar fi aşa, se va ivi un moment, în evoluţia socială, când aplicarea ei va deveni imposibilă. Putem să avem, în continuare, respect faţă de vechimea istorică a textului unei legi, dar nu o mai aplicăm. Romanii venerau necondiţionat legea celor XII tăbliţe, dar nu-l mai aplicau. Musulmanii respectă Coranul, dar îl transformă complet prin felul cum îl interpretează.
Astfel, din cauza evoluţiei cutumelor, jurisprudenţa evoluează în afara legii şi uneori chiar în contradicţie cu ea. Legea nu a fost niciodată aşa de puternică pentru a se opune cutumei. „Dacă viaţa de familie ar evolua spre incest, scrie profesorul Durkheim, interdicţiile legislatorului ar fi neputincioase”. Este un adevăr care nu poate fi ocolit. Ce tribunal ar îndrăzni astăzi să condamne la ocnă pentru asasinat, aşa cum îl obligă legea, pe cel ce şi-a ucis în duel adversarul? Legea interzice avortul, dar juriul o achită mereu pe cea vinovată, încât, până la urmă, judecătorul încetează s-o mai dea în urmărire. într-adevăr, el nu poate să ne mai impune legile la care recurge, supunându-se celor pe care le impune sentimentele socialului.
Fără jurisprudenţa care se adaptează tuturor oscilaţiilor cutumei, codul juridic ar ajunge o înlănţuire de nedreptăţi. Mai ales jurisprudenţa este cea care o eliberează de statutul apăsător şi etern de văduvă pe soţia marinarului ce a fost dat dispărut, după ce a plecat într-o lugă călătorie pe mări şi oceane, mai ales că legea o condamna să fie permanent măritată cu un mort deoarece, acesta murind odată cu tot echipajul navei înghiţită de ape, ea nu putea să prezinte actul din care să reiasă starea de decedat pe mare a soţului. Tot jurisprudenţa este cea care, în ciuda interdicţiei legale de a se descoperi paternitatea copilului, îl obligă acum pe seducător să plătească întreţinerea femeii seduse, ceea ce-i permite acum să-şi poată creşte copilul fără să mai stea la mila bărbatului care a lăsat-o gravidă.
Astfel de fapte explică geneza legilor şi scoate în evidenţă adevăratul rol al legislatorului. Astfel, legislatorul trebuie doar să sancţioneze legile care există deja, adică ce sunt impuse de cutumă şi fixate de jurisprudenţă. Orice lege ce apare inopinat fără să fi trecut prin aceste două etape, este lovită de nulitate chiar din ziua în care a fost promulgată.
Ca exemplu de un nou tip de drept, pe punctul de a se impune sub influenţa cutumei şi a jurisprudenţei, este puterea preponderentă ce creşte zilnic în proporţii colosale a Consiliului de Stat. Pe vremuri era o rotiţă secundară ca importanţă având funcţii destul de subordonate, ca să ajungă treptat, fără noi reglementări, o putere administrativă ce-şi subordonează pe toate celelalte. Astfel, s-a ajuns în situaţia în care Consiliul de Stat judecă fără apel în cazurile cele mai diferite, revocă hotărârile prefecţilor şi miniştrilor, reintegrează ofiţeri de marină pensionaţi, anulează numiri de funcţionari etc.
De unde provine o asemenea autoritate? Din aceiaşi sursă. Din cutumele create de necesitate şi stabilite în final de jurisprudenţă. Nu Consiliul de Stat este cel care a dorit să ştirbească din autoritatea celorlalte puteri, ci publicul larg este cel care a obligat Consiliul de Stat să mai reducă din puterea celorlalte instituţii, deoarece publicul larg a dorit să mai limiteze fanteziile miniştrilor sau a celor din administraţia de stat, astfel încât să beneficieze de oarece protecţie în mijlocul unei anarhii ce a devenit universală. De altfel, toate democraţiile sunt dirijate după ideea de a crea puteri de stat superioare ce au o oarecare independenţă de acţiune, dar şi de stabilitate. Curtea Supremă din Statele Unite joacă un rol analog pe care, se pare, îl va avea în curând, Consiliul nostru de Stat.
Tradus din franceză spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali, de către Mircea COTÂRŢĂ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Oportunitate angajare!!!

Oportunitate angajare!!! SC angajează operatori producţie pentru posturi disponibile în Braşov. Se oferă: – salariu motivant + diurnă – contract pe perioadă nedeterminată – transport, cazare, o masă la fabrică gratuit. Pachet salarial de la 3300 brut! Informaţii la: 0746070760.