6Pierre Accoce
și dr. Pierre Rentchnick
Prima perioadă, cea de stabilire a unor relații oficiale, între lordul Moran și Churchill nu a durat prea mult. Acesta din urmă, fiind o fire excesiv de extrovertită, a renunțat să-l mai privească cu neîncredere pe doctor, mai ales cînd și-a dat seama că atitudinea sa nu era cîtuși de puțin justificată. Mai mult chiar, cei doi, lordul Moran și Winston churchill au devenit prieteni. în ciuda războiului, Churchill nici nu se gîndește să se îmbrace modest, ca majoritatea englezilor, în astfel de vremuri. Ține neapărat să apară în public îmbrăcat elegant, uneori în costume excentrice. Nu renunță niciodată la ceasul său edwardian, poartat într-un buzunar al jiletcii somptuos ornate, legat de acesta cu un gros lanț de aur. De asemenea, indiferent de ce se întîmplă, Churchill nu renunță să facă baie, de două ori pe zi, una dimineața, cealaltă după efectuarea siestei. Sunt bune pentru menținerea tonusului, le explică Churchill celor din anturajul său.
Adevărul este că aceste băi îi mențin aspectul rozaliu de bebeluș ce îmbătrînește. Mîncăcios, Win-ston privește, mulțumit de sine, cum începe să facă burtă. Mare amator de whisky și de lungi țigări negre, prevăzute cu un inel de hîrtie pe care este imprimat numele său, – o cochetărie inocentă – va spune el zîmbitor, Churchill se zbîrlește imediat la oricine îi atrage atenția la posibilele urmări nocive ale consumului de alcool și ale fumatului. în plus, Curchill nu suportă să aibă în preajma sa persoane de prim ordin atît din viața socială, cît și cea politică. Pentru a străluci, în public, a avut mereu nevoie de oameni inferiori lui, precum Anthony Eden, dar și de prieteni veșnic agitați, care să-l facă să se simtă excelent, vioi.
în public, avea un comportament de invidiat. Era excitant, grandilocvent, capabil de jocuri de cuvinte, ironia sa răutăcioasă alternînd cu umorul coleric. Dorința sa de expansiune, stările sale explozive de euforie, de jubilare constituiau prima fațetă a comportamentului său. Cealaltă, ascunsă publicului, pe care puțini o știau, era una melancolică. Erau momentele cînd se simțea la un pas de a fi doborît de viață. Aceste două forme de comportament sunt de fapt cele caracteristice persoanelor maniaco-depresive. La unii indivizi, stările maniaco-depre-sive sunt împinse pînă la psihoză, cu accese confuzionale, ceea ce este expresia unei boli grave. Din fericire, în cazul lui Churchill, stările maniaco-depresive nu au fost niciodată profunde, numai de suprafață. Cu toate aceste, lordul Moran, medicul personal al lui Churchill, a intervenit mereu cînd a observat începerea manifestării acestor stări indezirabile pentru buna desfășurare a activităților caracteristice funcției de prim-ministru.
Cu timpul, s-a constatat că trei cauze au stimulat comportamentul maniaco-depresiv al lui Churchill. în primul rînd, încă de mic copil nu a avut parte de afecțiunea părinților, un gol pe care nu va putea niciodată să-l umple pe deplin, chiar dacă provenea dintr-o bogată familie aristocratică ce a avut grijă să nu ducă lipsă de nimic. Churchill s-a născut prematur, la șapte luni, deoarece mama sa, Jenny, mai mult preocupată să nu rateze nici un eveniment monden, și-a pus sarcina în pericol, căzînd de pe cal, în timp ce participa la o partidă de vînătoare cu ogari. Fiind excesiv de mondenă, a neglijat să stea pe lîngă un copil care ar fi împiedicat-o nu numai să-și trăiască viața, dar să-și și însoțească soțul în călătorii pe care acesta le efectua pe meleaguri îndepărtate. în consecință, Winston a fost crescut de o doică, a cărei fotografie o lua cu el, indiferent unde se ducea, ținînd-o în camera sa pînă în ultima clipă a vieții sale. De multe ori, cînd trecea prin momente de tristețe, le vorbea foarte laudativ despre cea pe care o numea “mama sa, ceea ce a reușit să mă facă să nu simt prea mult lipsa celei adevărate”. Lipsa afecțiunii materne a dezvoltat la Churchill agresivitatea, înclinația spre hiperactivitate și nevoia de a se afirma, de a fi în centrul atenției tuturor, pentru a suplini acea atenție paternă de care l-au lipsit dureros mama și tatăl său.
A doua cauza a stărilor sale mani-aco-depresive a fost faptul că nu putea să pronunțe corect unele consoane, ceea ce, uneori, îl inhiba. “Spre sfîrșitul vieții, povestea fiul său, tătăl meu ajunsese să se resemneze și să nu mai fie inhibat că nu putea pronunța corect unele cuvinte”. A treia cauză ce provoca momentele maniaco-depresive are ca sursă complexul de inferioritate de care nu mai reușea să scape după eșecurile militare din anul 1917. Totuși, va reuși să scape de coșmarul anu-lui1917 abia din 1940, cînd va pune mîna pe putere.
Este momentul cînd Europa este sufocată de expansiunea nazistă. Din 8 audust, pur și simplu aviația germană ocupă tot spațiul aerian al jumătății sudice a Angliei, bom-bardînd cu furie Londra. în decembrie, același an, flotila aeriană nazistă, fără să întîmpine o rezistență serioasă din partea engleză, rade Coventry de pe suprafața pămîntului. Bilanțul final al atacului aerian german, desfășurat timp de trei luni: cincisprezece mii de morți și douăzeci de mii de răniți grav. Pe de altă parte, în timpul atacurilor, germanii pierduseră trei mii de avioane, deoarece Churchill se încăpățînase să nu cedeze.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a Romîniei, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrîngerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. De asemenea, din respectect pentru adevărul istoric, din 2009, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.
