Psihologia politică şi apărarea socială (LXXI)

de Gustave Le Bon
Avem dovada că politicienii habar n-au despre cum gândesc masele în uimitorul manifest al deputaţilor socialişti care s-au unit după revolta din Draveil.
Cu toate că agitatorii Confederaţiei Sindicale le-au fost adresat cele mai grele jigniri, deputaţii socialişti, în loc să plece ruşinaţi capul, au avut tupeul să spună că sunt solidari „cu muncitorii aflaţi în grevă, care se luptă, că sunt alături de organizaţiile sindicale care-i organizează şi-i îndrumă… Azi ca şi ieri, au precizat deputaţii socialişti, partidul va participa cu trup şi suflet alături de proletarii organizaţi, susţinând orice decizie va lua acesta”.
S-a ajuns astfel, după cum s-a scris într-un ziar ce a reprodus documentul emis de deputaţii socialişti, „l-a renunţarea, pur şi simplu, a oricărei autorităţi legale pentru menţinerea ordinii, lăsându-i pe conducătorii Confederaţiei Generale a Muncitorilor să facă ce vor”.
Această mentalitate servilă a unor politicienilor este foarte instructivă. Ea reprezintă forma laicizată a mentalităţii bisericeşti care propovăduieşte să ai o atitudine umilă în faţa celorlalţi. Cinstit să fiu, prefer mult mai mult pe credincioşii stând aplecaţi umil în faţa Papei, respectând şi aplicând orbeşte ordinele sale, decât să-i văd pe politicieni cum stau în genunchi în faţa unor agitatori ai proletariatului. Cel puţin, credincioşii papei stau în genunchi, în faţa lui, dezinteresaţi, pe când politicienii au această atitudine ipocrită din interes pentru a-şi doborî adversarii politici prin încercarea, la rândul lor, de a manipula agitatorii care asmut proletariatul îndemnându-l uneori la anarhie.
Este de înţeles să nu iei în seamă, ca politician, puterea mentalităţii religioase de a pune masele în mişcare sau de a le dirija gândirea, dar nu este de înţeles cum de este posibil ca oameni luminaţi la minte să fie capabili să fraternizeze cu anarhiştii care îşi aroga dreptul de a masacra soldaţii, de a suspenda publicarea ziarelor care nu le convin, de a opri cursul normal al vieţii publice şi de a pune în aplicare multe alte fantezii politice, ceea ce au îndrăznit s-o facă nici Nero, nici Heliogabale.
Şi cu ce se aleg politicienii care se gudură pe lângă agitatori? Doar cu dispreţul nedisimulat pe care aceştia îl afişează faţă de ei.
Desigur, deputaţii socialişti unificaţi au dat dovadă în această situaţie ca nu stăpâănesc cunoştinţele necesare pentru a reacţiona psihologic la adversitatea proletariatului, dar nici mulţi dintre cei ce apără ordinea socială nu s-au dovedit mai deştepţi decât socialiştii. Unul dintre ei, un deputat din rândul moderaţilor, a declarat, spusele sale fiind reluate într-un ziar, că evenimentele din Draveil au fost declanşate de încetineala cu care Parlamentul a adoptat toate legile cerute de sindicate, cel mai bine fiind ca politicienii să nu mai despice firul în patru şi să se grăbească să le voteze odată pentru totdeauna.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmbovţeni şi a jurnalştilor locali