Psihologia politică şi apărarea socială (LXII)

de Gustave Le Bon_
Interpretările teoretice nu pot explica deloc, pe înţelesul tuturor, aceste subite explozii de furie ale maselor, după evenimentele politice ce a produs modificări sociale. Pentru a le înţelege trebuie să ne resemnăm şi să renuţăm la orice explicaţie logică, mai ales când este vorba de mase. în cazul maselor, logica ne poate ajuta doar să ne imaginăm cauze fictive pentru evenimentele provocate subit de mase, nu să le descoperim neapărat pe cele reale.
Desigur, acţiunea maselor nu are loc chiar la voia întâmplării, dar sentimentele inconştiente ce declanşează această acţiune sunt produse de nişte legi al căror mecanism nu este deocamdată prea bine cunoscut şi explicat.
Totuşi, un lucru este sigur. Revoltele, insurecţiile declanşate brusc au pe cine din umbră care le pune în mişcare. Este totuşi important să descoperim cum acţionează aceste persoane din umbră şi cum de acţiunea lor este uneori foarte rapidă şi bine pusă la punct, chiar dacă mijloacele folosite de ei scapă înţelegerii noastre.
***
încă mai eram copil, când în marea piaţă a unui orăşel de provincie, am avut parte de o lecţie de psihologie ce m-a impresionat puternic. Mi-au trebuit trezeci de ani ca să-mi dau seama de modul cum s-a produs efectul.
Dar atunci, nu lecţia care mi s-a servit involuntar, m-a impresionat, ci autorul ei, personaj imprevizibil, îmbrăcat cu o tunică aurie pe care erau cusute imitaţii de pietre preţioase.
încercam să-mi dau seama dacă era un rege mag, un satrap asirian, un rajah fabulos? Pentru mine era o problemă ce nu-mi dădea pace.
Tronul de unde strălucea splendoarea persoanei sale se afla pe un car tras de cai acoperiţi cu purpură. în urma lui, doi războinici, îmbrăcaţi în armuri scâănteietoare, suflau în lungi trompete scânteietoare, din care se răspândeau în aer chemări sonore pline de mister.
O mulţime plină de admiraţie, cu fiecare clipă ce trecea tot mai numeroasă, în curând îl înconjură definitiv. Deodată, făcu un gest din mână, trompetele tăcură şi o linişte plină de nelinişte se lăsă asupra mulţimii.
tunci, ridicându-se cu o nonşalanţă regală, magul strălucitor se adresă solemn mulţimii. Cu toţii îl ascultau atenţi, respectuoşi, ferme caţi de el.
Ce spunea? Eram prea departe pentru a-l înţelege cum trebuie, dar am înţeles că acest personaj venea dintr-o ţară îndepărtată, unde pe vremuri domnise regina din Saba, pentru a le da oamenilor, în schimbul unei mici sume de bani, cutii magice conţinând un praf minunat ce te vindecă de toate bolile, făcându-te fericit.
Apoi tăcu, trompetele sunară iarăşi pentru a chema mulţimea care, vrăjită de spusele lui, se îngrămădi să cumpere miraculoasele cutii. Mi-ar fi plăcut să fac acelaşi lucru ca şi el, dar, din păcate, familia mea, doritoare să-mi bage în cap că este mai bine să am numai dispreţ pentru bogăţii, ferindu-mă astfel, după cum-mi spunea ea, să am soarta lui Sar-danapal, îmi lăsase buzunarele fără o leşcaie.
Dar şi mai amare mi-au fost regretele când am aflat de vindecările nemaipomenite făcute cu ajutorul prafului magic. Desigur, farmacistul oraşului, tânăr, ţepăn şi aspru-n comportament, pretinse că cutia conţinea doar zahăr. Dar, câţi bani puteau valora spusele acestui spiţer gelos în comparaţie cu zicerile unui mag acoperit cu aur, în spatele căruia, impunători războinici suflau în trompete?
Dar totul se estompează în memoria noastră, bucuriile mereu, supărările doar uneori. Anii au făcut să coboare rapida lor spirală, făcând puţin câte puţin neclară amintirea magicianului a cărui impunătoare apariţie fermecase viaţa mea de copil. Anii au trecut şi-am acumulat cunoştiinţele inutile din perioada colegiului, printre ele fiind şi logica care, după cum mă convinseseră profesorii mei, ducea la formarea credinţelor personale şi ne dirija acţiunile.
Totuşi, nu-l uitasem în totalitate pe bărbatul capabil să convingă prin vorbe. Logica sa, foarte diferită de cea a cărţilor, i-a reuşit. Deci, logica sa nu era zadarnică. Dacă praful din cutiile sale nu conţinea decât elemente insignifiante, totuşi acţiona în bine asupra oamenilor. Oare cărei puteri magice trebuia să atribui miraculoasele-i virtuţi?
Rămâneam fără grai în faţa acestei probleme. Până la urmă, după ce-am reflectat îndelungat, am reuşit să descopăr că acest subtil personaj ştiuse să manevreze din instinct factorii fundamentali ce stau la baza vieţii popoarelor şi la baza desfăşurării istotiei
lor.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.