Grecia nu agrează austeritatea economică

Deci, la sfârşitul lunii februarie Uniunea Europeană a promis Greciei că îi va acorda 7 miliarde de euro. Suma respectivă face parte din planul de ajutorare economică a Greciei. Această sumă de bani nu este dată gratuit, din motive umanitare. Pe Uniunea Europeană nu o intersează, sub aspect strict economic, soarta poporului grec. Acordarea celor 7 miliarde de euro este condiţionată de resepctarea măsurilor de austeritate conform planului stabilit de comun acord cu FMI şi Banca Europeană. Cu toate acestea, Uniunea Europeană a avut parte de o surpriză neplăcută, din punctul său de vedere: prim-min-istrul grec, Alexis Tsipras a avut tupeul să-i telefoneze direct preşedintelui BCE (Banca Comercială Europeană), spunându-i că guvernul său este foarte doritor să ajungă, sub aspect economic, la o înţelegere cu partenerii săi internaţionali, punând totuşi condiţia ca poporul grec să nu sufere din nou de pe urma planului de austeritate pe care guvernul de la Atena nu doreşte să-l mai respecte. în finalul convorbiri telefonice, după cum a relatat mass-media internaţională având ca sursă chiar comunicatul guvernului grec, prim-ministrul Tsipras a spus că până la urmă, decât să provoace alte mişcări violente de protest din partea grecilor, preferă totuşi să se lipsească de banii pe care are de gând să-i dea Uniunea Europeană.
Cruciada economică a luiTsipras
La mai puţin de o săptămână după triumful în alegeri a partidului Syriza, o formaţiune politică de stânga care a reuşit să-i atragă pe toţi grecii, sau aproape pe toţi, de partea sa promiţând în campania electorală că se va renunţa la panul de austeritate, deci la câteva zile după triumf, noul guvern a început discuţiile cu partenerii săi internaţionali, referitor la datoria Greciei. în data de 31 ianuarie, sâmbătă, zi în care grecii sunt liberi, ministrul grec al Finanţelor, Yanis Varufakis urma să se ducă la Paris pentru a se întâlni cu omologul său, Michel Sapin, cu scopul de a discuta pe tot parcursul zilei de duminică rezolvarea unei probleme foarte spinoase: datoria externă a Greciei. Faptul că statul grec a intrat în falimet în anul 2011 a produs o serie de neplăceri sistemului financiar al Uniunii Europene, statul cel mai afectat de incapacitatea Greciei de a mai plăti fiind Germania care a fost şi cel mai mare contribuator în strângerea sumei de bani pe care Uniunea a dat-o Greciei pentru a ieşi din impasul economic în care ajunsese în anul 2008. Adevărul pe care îl ocolesc toate guvernele, mai ales cele din zona sud-estică a Europei, este faptul că toate statele care au dezvoltat un sistem economic mafiot, bazat numai pe relaţii de corupţie şi trafic de influenţă, sunt state care au un sistem economic foarte deficitar, fiind incapabile să achite la termen împrumutul extern primit pentru aşa-zisă rederesare economică. Deoarece s-au fript de prea multe ori, FMI mai ales, instituţiile bancare capabile să acorde împrumuturi externe au decis, pentru recuperarea datoriilor să se folosească de FMI ca un fel de purtător de cuvânt. De comun acord, instituţiile bancare care doreau să recupereze banii împrumutaţi au hotărât stabilirea unor planuri de austeritate, cât de cât conforme cu realitatea economică a ţării care a împrumutat bani. După cum se ştie, banii nu nici miros, nici culoare, putem spune că nu au nici sentimente. Din acest motiv, planurile de austeritate lovesc foarte dur în populaţia statului respectiv. Interesant este faptul că state precum Grecia sau România au făcut aceste împrumuturi nu pentru dezvoltarea economică propriu-zisă, ci pentru salvarea împovărătorului sistem bugetar, al funcţionarilor. În acest caz, s-a intrat într-un impas deoarece bugetarii nu produc, doar consumă. Deci, împrumutul a fost făcut pentru a ţine în viaţă un sistem care atârnă foarte greu, aproape în groapă, economia unui stat. Finalitatea, scopul pentru care a fost făcut împrumutul sunt specifice pentru statele a căror economie se bazează în totalitate pe corupţie. De la această regulă nu fac excepţie nici Grecia nici România, dar din păcate suferă populaţia, iar economia devine din ce în ce mai deficitară, numai dacă luăm în calcul faptul că un stat corupt, în loc să stimuleze dezvoltarea internă, stimulează masiv emigrarea forţei de muncă care este, până la urmă, cel mai important capital necesar dezvoltării unui stat.
în ceea ce priveşte guvernul grec, spre deosebire de cel românesc, acesta este hotărât să scape definitiv de tutela economico-financiară a UE, FMI şi BCE. Primul pas pe drumul care duce către această toată şi definitivă ruptură a fost făcut vineri, 30 ianuarie, când s-a anunţat oficial că se renunţă la cele 7 miliarde de euro. S-a renunţat la această sumă deoarece s-a pus condiţia măririi gradului de austeritate, lucru pe care guvernul grec nu l-a mai acceptat. Alexis Tsipras l-a contactat şi pe Mario Draghi, preşedintele BCE, comunicându-i că ar fi bine ca ambele părţi să ajungă la o soluţie mutuală benefică şi pentru Grecia şi pentru sistemul bancar al Uniunii Europene. Hotărârea prim-min-istrului grec este considerată una dintre cele mai îndrăzneţe dacă se ia în consideraţie faptul că Bursa din Atena a avut, vinerea trecută, o cădere de 1,59%, în timp ce obligaţiunile greceşti pe zece ani au făcut un salt de peste 11,5% ceea ce scoate la iveală o oarecare slăbiciune a pieţelor greceşti.
Doar 2 miliarde de euro
Situaţia este dificilă din toate punctele de vedere bazează în totalitate pe corupţie. De la această regulă nu fac excepţie nici Grecia nici România, dar din păcate suferă populaţia, iar economia devine din ce în ce mai deficitară, numai dacă luăm în calcul faptul că un stat corupt, în loc să stimuleze dezvoltarea internă, stimulează masiv emigrarea forţei de muncă care este, până la urmă, cel mai important capital necesar dezvoltării unui stat.
în ceea ce priveşte guvernul grec, spre deosebire de cel românesc, acesta este hotărât să scape definitiv de tutela economico-financiară a UE, FMI şi BCE. Primul pas pe drumul care duce către această toată şi definitivă ruptură a fost făcut vineri, 30 ianuarie, când s-a anunţat oficial că se renunţă la cele 7 miliarde de euro. S-a renunţat la această sumă deoarece s-a pus condiţia măririi gradului de austeritate, lucru pe care guvernul grec nu l-a mai acceptat. Alexis Tsipras l-a contactat şi pe Mario Draghi, preşedintele BCE, comunicându-i că ar fi bine ca ambele părţi să ajungă la o soluţie mutuală benefică şi pentru Grecia şi pentru sistemul bancar al Uniunii Europene. Hotărârea prim-min-istrului grec este considerată una dintre cele mai îndrăzneţe dacă se ia în consideraţie faptul că Bursa din Atena a avut, vinerea trecută, o cădere de 1,59%, în timp ce obligaţiunile greceşti pe zece ani au făcut un salt de peste 11,5% ceea ce scoate la iveală o oarecare slăbiciune a pieţelor greceşti.
Doar 2 miliarde de euro
Situaţia este dificilă din toate punctele de vedere un stat intrat în faliment de ani de zile nu va mai putea să facă faţă şi nici să suporte povara datoriei. Acceptarea celor 7 miliarde de euro, deşi la nivel bancar internaţional este o sumă de nimic, în realitate la nivelul fina-niar al Greciei, nivel naţional, această sumă înseamnă o definitivă lovitură de graţie dată poporului grec. Actualul guvern se confruntă cu câteva mari probleme. în primul rând, trebuie să respecte ceea ce a promis. în al doilea rând trebuie să găsească o soluţie pentru reeşalonarea datoriei externe. în al treilea rând, trebuie să reducă cât mai mult corupţia din Grecia care a ajuns să blocheze dezvoltarea economică a ţării.
FMI şi BCE, trimise la plimbare
Spre uimirea tuturor, deşi este într-o stare economică deplarabilă, văzând că nu găseşte înţelegere, guvernul grec pur şi simplu i-a trimis la plimbare pe reprezentanţii FMI şi Băncii Economice Europene. Dintre cei trei cu care trebuia să discute, guvernul grec a decis că va discuta doar cu Uniunea Europeană. Riscând să fadă economia Germaniei grav afectată de problemele economice interne ale Greciei, conştientă că riscă foarte mult să fie huiduită în propia ei ţară, Angela Merkel a pus piciorul în prag, declarând sâmbăta trecută că Germania nu mai este dispusă să accepte a doua oară ştergerea datoriei externe a grecilor. Angela Merkel a declart fără niciun fel de menajamente că există pericolul ca eficienţa sistemului bancar german să fie afectat dacă se va accepta pentru a doua oară să fie şterse miliardele de creanţe referitoare la Grecia. Mai clar, Merkel este decisă nu doar să apere interesele băncilor germane care au contribuit întotdeauna substanţial pentru strângerea sumei pe care UE a acordat-o Greciei ca să îşi revină sub aspect financiar şi economic, şi este foarte hotărâtâ să apere şi nivelul de trai al populaţiei germane care este unul dintre cele mai ridicate, nu doar din Europa, ci din lume, devenind astfel un model de dezvoltare economică. în concluzie, dacă celelalte guiverne occidentale ar mai fi dispuse să facă compromisuri cu Grecia, Germania nu mai este de acord să se facă un nou pas pentru înţelegerea unui stat care, indiferent ce ai face, se va afla permanent în starea de comă financiară. Pe de altă parte, Grecia îşi va reveni doar în momentul în care va fi capabilă să aducă aproape la zero starea generalizată de corupuţie dar şi de evaziune fiscală.