Vaticanul, zguduit de reformele Papei

Jorge Mario Bergoglio, născut în data de 17 decembrie 1936, la Buenos Aires, într-o familie modestă, tatăl său fiind angajat al Căilor Ferate Argentiniene, iar mama sa, casnică, ambii părinţi fiind emigranţi din Piemont, Italia, din ziua de 13 martie 2013, ora 19 şi zece minute, a devenit cunoscut în lume ca cel de-al 266-lea Papă, sub numele de Francisc, succedându-i Papei Benedict al XVI-lea, care, în ziua de 28 februarie, anul acesta, a renunţat la toate funcţiile sale petriniene. Noul Papă nu doar c-a ales un mod de viaţă aflat sub semnul simplicităţii evanghelice, dar, prin tot ceea ce a decis şi a făcut, a dovedit o deosebită solicitudine pentru cei săraci şi oropsiţi, gestul din largul coastelor insulei Lampedusa fiind grăitor în acest sens. Dar Papa Francisc este decis să facă mult mai mult. Astfel, el este hotărât să pună capăt tuturor neregulilor ce afecteză imaginea Vaticanului. Printr-un „motu proprio” (decret) semnat de Papa Francisc în ziua de 11 iulie, cel mai mic stat din lume începe să devină cel mai progresist, sub aspect moral, abuzurile împotriva minorilor fiind mult mai dur pedepsite pe teritoriul Vaticanului, începând cu 1 septembrie, anul acesta. Decretul este urmarea unui discurs, susţinut în aprilie, prin care Papa Francisc cerea mai multă fermitate pentru a se pune capăt abuzurilor sexuale comise de unii membri ai clerului.
Textul decretului care introduce pentru prima dată în legile Vaticanului recunoaşterea delictului de tortură merge mult mai departe, specificând clar dimensiunea delictului: „ansamblul categoriei de delicte împotriva minorilor sunt: vinderea, prostituarea, înrolarea, violenţele sexuale aplicate împotriva voinţei lor, pedo-pornografia, deţinerea de material pedopornografic şi actele sexuale cu minori”. Toate aceste categorii de delict se aplică prio” (decret) semnat de Papa Francisc în ziua de 11 iulie, cel mai mic stat din lume începe să devină cel mai progresist, sub aspect moral, abuzurile împotriva minorilor fiind mult mai dur pedepsite pe teritoriul Vaticanului, începând cu 1 septembrie, anul acesta. Decretul este urmarea unui discurs, susţinut în aprilie, prin care Papa Francisc cerea mai multă fermitate pentru a se pune capăt abuzurilor sexuale comise de unii membri ai clerului.
Textul decretului care introduce pentru prima dată în legile Vaticanului recunoaşterea delictului de tortură merge mult mai departe, specificând clar dimensiunea delictului: „ansamblul categoriei de delicte împotriva minorilor sunt: vinderea, prostituarea, înrolarea, violenţele sexuale aplicate împotriva voinţei lor, pedo-pornografia, deţinerea de material pedopornografic şi actele sexuale cu minori”. Toate aceste categorii de delict se aplică ale lumii. Ales „omul anului” de către versiunea italiană a revistei „Vanity Fair”, la patru luni după ce a fost ales, Papa Francisc continuă programul său de reformare a Vaticanului. După ce a obţinut demisia conducătorilor lOR-ului, Banca Sfântului Scaun, numele acestora apărând public în prea multe scandaluri, în ultimii ani, după ce a suprimat funcţia de gentilom al Papei, după ce a anunţat o iminentă reformă a Curiei, Papa Francisc a efectuat deocamdată cea mai importantă reformă: adaptarea legislaţiei Vaticanului la normele juridice internaţionale. De asemenea, se aşteaptă şi alte reforme juridice, mai ales cea pe care o doreşte foarte mult Bruxelles-ul: reformarea şi adaptarea juridică la normele juridice internaţionale, în special ale Uniunii, referitoare la evaziunea fiscală, spălarea de bani şi combaterea finanţării terorismului.
Revelator pentru ambiţiile reformatoare ale Papei Francisc, chiar dacă presa occidentală a zâmbit, este abolirea pedepsei cu închisoarea pe viaţă, înlocuită cu cea cu închisoare pe treizeci sau treizeci şi cinci de ani, pentru delictele cele mai grave. Mai nou, actuala legislaţie reformată a Vaticanului prevede pentru Sfântul Scaun şi posibilitatea de a judeca delictele comise împotriva securităţii, intereselor fundamentale şi patrimoniului Sfântului Scaun. Dar până la adoptarea definitivă a prevederilor juridice referitoare la aceste ultime trei tipuri de delicte, majordomul Papei Benedict al XVI-lea, Paolo Gabrielle, a scăpat ca prin urechile acului, fiind condamnat pentru furtul şi dezvăluirea de documente secrete ale Vaticanului la doar optsprezece luni de închisoare, sub acuzaţia de „furt în formă agravantă”, conform vechiului cod juridic ale cărui ore sunt numărate.
Se pare că Papa Francisc este tot mai decis să facă curăţenie generală la Vatican.
Dar vântul reformelor juridice suflă şi-n Andaluzia, Spania. De data aceasta, cu efecte negative pentru cei săraci. Curtea Constituţională a suspendat decretul guvernului regional andaluz referitor la expulzări. Astfel, preventiv, Curtea Constituţională a suspendat decretul din 12 aprilie. Până la suspendarea acestui decret, se puteau expropria bunurile imobiliare ale băncilor şi date spre folosinţă familiilor sărace sau care nu puteau rambursa creditul ipotecar. Până la suspendarea decretului din 12 aprilie care tăiase macaroana bancherilor lacomi, 12 familii andaluze profitaseră de prevederile sale. Curtea Constituţională, prin lege, are la dispoziţie cinci luni pentru a constata anticonstituţionalitatea decretului care de fapt punea frână lăcomiei proprietarilor de bănci. Din păcate, aceştia au făcut indirect presiuni asupra guvernului regional andaluz, recurgând la relaţiile pe care le au în interiorul Comisiei europene de la Bruxelles. Nimic nou sub soare, indiferent unde pe teritoriul Uniunii.