Ultraşii turci, de partea protestatarilor

Deşi prim-ministrul Erdogan s-a întors în Turcia după vizita sa în Maroc, deşi a fost primit, la aeroport, de o mulţime de membri ai partidului său, deşi, încă înainte de a reveni în ţară, a transmis un mesaj dur protestatarilor, asi-gurându-i pe simpatizanţii şi susţinătorii săi că va face ordine, sâmbătă seara, 9 iunie, protestele au devenit şi mai viguroase. în această a noua zi de protest şi de contestare a lui Erdogan, maselor de protestatari li s-au alăturat, la Istanbul, ultraşii cluburilor de fotbal Besiktas, Fenerbahce şi Galatasaray, ce au transformat piaţa Taksim într-un imens stadion sub cerul liber, dând şi mai multă vigoare cererii turcilor de a-l vedea pe Erdogan plecat de la conducerea guvernului, ceea ce este greu de crezut că se va-ntâmpla destul de repede. De data aceasta s-a ajuns la punctul maxim al tensiunii sociale, atât la Istanbul, cât şi la Ankara. Acum situaţia este într-un echilibru social fragil. Practic este care pe care: Erdogan sau protestatarii vor învinge. Furia turcilor este oarecum justificată, deoarece actualul prim-ministru, Recep Tayyip Erdogan, fost primar general al Istanbulului între 1994 – 1998, a păstrat controlul asupra oraşului, cu toată funcţia nouă pe care o deţine, impunând cu forţa, la nivelul administraţiei locale proiectul construirii unui nou pod, reame-najarea pieţii Taksim, distrugerea parcului Gezi şi renovarea cartierului Tarlabasi, aflat în centrul Istanbulului, unde locuinţele sunt cele mai scumpe, inclusiv terenul. Or, acest din urmă proiect urbanistic, reamenajarea cartierului Tarlabasi, fără licitaţie, a fost încredinţat firmei de construcţii Calik, al cărei patron este nimeni altul decât ginerele lui Erdogan, actual prim-ministru al turcilor, cel care este mai interesat de soarta urbanistică a Istanbulului decât a celorlalte oraşe din Turcia, şi pe bună dreptate, deoarece capitala sultanilor are o poziţie geografică ce o face a fi cea mai profitabilă şi rentabilă localitate a turcilor. Acesta este motivul pentru care cea mai mare bătălie economică se dă pentru stăpânirea Istanbulului. Cine deţine un control cât mai mare al oraşului, indiferent de domeniul de activitate, nu mai are probleme financiare nici pentru el, nici pentru familia lui, nici pentru neamul lui, nici pentru uramaşii lui. Faptul că, printre altele, a dat un cartier întreg pe mâna ginerelui, i-a supărat cam tare pe turci, nu doar pe cei din Istanbul, ci aproape pe toţi, exceptând membrii partidului lui Erdogan.
Incă din data de 31 mai, prima zi a protestelor, fanii celor trei cluburi de fotbal au făcut armistiţiu şi au anunţat oficial formarea unei alianţe pentru a protesta împotriva lui Erdogan. Gestul lor este cu atât mai uimitor, cu cât este cunoscută, în Turcia, rivalitatea violentă dintre ultraşii celor trei cluburi, în urmă cu trei săptămâni un suporter al lui Fenerbahce fiind ucis în stradă, prin înjunghiere, de un fan al lui Galatasaray. Mai mult chiar, este aşteptată-n Ankara sosirea unui grup de ultraşi ai clubului Besiktas, despre care se ştie că sunt suporterii de fotbal cu manifestările cele mai anarhiste.
Deşi a promis că, la revenirea sa în ţară, se va adresa maselor, Erdogan a preferat ca sâmbătă dimineaţa să apară-n public şi să se adreseze turcilor vice-prim-mi-nistrul Huseyin Celik, care a spus, printre altele, că situaţia este sub control şi guvernul va ţine cont de cererile protestatarilor. Când au auzit, în dimineaţa de sâmbătă, că guvernul are situaţia sub control, deşi în după-amiaza de sâmbătă a-nceput să plouă torenţial, cu fulgere şi tunete, în loc să stea în casă, şi mai mulţi turci au ieşit pe străzile Istanbulului, în semn de protest faţă de Erdogan. Mai mult chiar, suporterii celor trei cluburi de fotbal, aşa cum au declarat conducătorii lor, s-au alăturat protestatarilor pentru a-i apăra de brutalitatea poliţiştior. Oricum, de data aceasta, pe lângă sloganurile prin care se cerea demisia lui Erdogan, s-au auzit şi sloganuri la adresa prim-ministrului din care nu lipseau referiri la organele de reproducere. Cei mai activi în strigarea de sloganuri anti Erdogan, de data aceasta, au fost adolescenţii şi ultraşii.