31 de ani au trecut de când pe treptele Catedralei din Timişoara s-a scris cu sânge istoria revoltei care a dus la căderea regimului Ceauşescu. Ploaia de gloanţe nu i-a oprit pe timişoreni să iasă în stradă din nou şi din nou, deşi pentru curajul lor s-a plătit cu viaţa. Bucăţi din treptele Catedralei pe care a fost vărsat sângele eroilor din Decembrie ’89 sunt acum mărturii în Muzeul Memorialului Revoluţiei de la Timişoara. În dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989, Timişoara era un oraş devastat: clădiri distruse, maşini incendiate, vitrine sparte, tancuri pe străzi. Miile de cartuşe trase în seara şi noaptea precedentă erau măturate chiar de cei care apăsaseră pe trăgaci. Intrările în oraş erau blocate, iar liniile telefonice fuseseră tăiate. Oraşul era izolat de ţară şi de lume. Spitalele erau pline de morţi şi de răniţi. Grupuri de protestatari începeau să se adune din nou în centru. Furioşi, timişorenii strigau: „Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă!”.
Sfidând interdicţiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, unde au fluturat drapele tricolore din care tăiaseră stema comunistă. Aşteptându-se să se tragă în ei, au început să cânte „Deşteaptă-te, române!”, un vechi cântec patriotic care fusese interzis din 1947. Într-adevăr s-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, alţii au fost răniţi grav, în timp ce unii au avut norocul să scape.
La Timişoara, în 18 decembrie 1989, s-a cântat din nou Deşteaptă-te Române. Piaţa Operei şi Catedrala deveniseră nucleul Revoluţiei.
În seara de 18 decembrie, prin intermediul Europei Libere, Regele Mihai adresea un mesaj poporului român după 42 de ani de când fusese alungat din ţară de comunişti: „Sunt cu gândul şi cu sufletul alături de voi. Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocaţi, fiţi paşnici, dar demni. Cu Dumnezeu înainte!”.
