Psihologia politică şi apărarea socială (XVIII)

dr. Gustave Le Bon
Punerea la un loc a tuturor acestor factori îndepărtaţi sau apropriaţi, stabili sau tranzitorii, reprezintă ceea ce am putea numi ecuaţia socială a unei epoci. De soluţionarea corectă a acestei ecuaţii depinde adesea viitorul unui popor. Doar necesitatea ar fi de ajuns, în general, pentru rezolvarea ecuaţiei sociale, dacă n-ar interveni legislatorii pentru a tulbura jocul factorilor implicaţi în această ecuaţie pe care legile naturale au mereu tendinţa de a o echilibra.
Enumerarea elementelor generatoare a evoluţiei unui fenomen social ne arată că există o varietate a respectivului fenomen. Observăm deasemenea că cele mai active elemente ale fenomenului social, în desfăşurare, sunt şi cele mai puţin întezărite. Ansamblul lor constituie un grup de forţe invizibile ce determină destinul unui popor. Ele se agită, ele dirijează. De cele mai multe ori, omul este asemenea unei marionete ce habar n-are care sunt firele care în fac să se mişte.
Dar, oricât de puternice ar fi aceste forţe, nu trebuie să ne supunem lor, stăpâniţi de resemnare apatică. Dominată de o astfel de stare de suflet, umanitatea n-ar mai putea niciodată să iasă din starea de sălbăticie primitivă şi n-ar putea învinge natura care, în prima fază a subordonat-o aşa de bine.
Iar acest aspect ne va duce la un alt studiu ce face şi el parte din psihologia politică.
Redusă la starea de de simplă ştiinţă a constatărilor, ea pare un pic a fi inutilă. Dar lucrurile nu stau aşa, deoarece, în realitate, psihologia politică ne învaţă arta de a prevedea, adică, în limbaj matematic, ne învaţă arta de a extrapola curbele evoluţiei politice după ce am fost capabili să determinăm un număr suficient de elemente.
Psihologia politică mai are un avantaj. Să prevezi este util, să previ este şi mai util. Să prevezi, înseamnă să elimini surprizele neplăcute ale viitorului. Să previ, înseamnă să anulezi acţiunea surprizelor neplăcute.
Dar cum poţi ajunge la un asemenea rezultat? Ştiinţa, confirmând cele mai vechi tradiţii religioase ale umanităţii, pare să ne blocheze, în fiecare zi, tot mai mult, într-o fatalitate îngustă. Totuşi, vom vedea într-unul din ultimele capitole ale acestei lucrări că este posibil să disociem elementele ce stau la baza fiecărei fatalităţi. Or, a identifica şi înlătura factorii ce menţin şi impun starea de fatalitate, înseamnă să scăpăm de sub influenţa acesteia.
Cartea a Il-a
Factorii psihologici ai vieţii politice
Capitolul I
Originea legilor şi iluziile legislative
Multe evenimente politice nu sunt altceva decât coacerea şi materializarea unui mic număr de principii solid înrădăcinate în mentalitatea noastră. Credinţa în puterea suverană a legilor este unul dintre cele mai active principii.
Întâlnim în Franţa foarte mulţi oameni care se declară liberi de orice credinţă religioasă. Nu mai cred în sfinţi, dispreţuiesc superstiţiile şi nu se mai tem deloc de ceea ce le dezvăluie somnambulii, după cum nu mai cred în efectul magic al numărului treisprezece.
Dar, în această ţară a gândirii libere, cu greu mai dai peste cineva care să aibă cea mai mică îndoială referitoare la puterea infailibilă a constituţiei şi a legilor. Cu toţii am ajuns să credem cu tărie că textele legislative pot, după voie, să schimbe starea socială a unui popor. Astfel, să ajuns la concluzia generalizată, că orice reformă este posibilă cu ajutorul legilor. Nu depinde decât de legi ca săracul să fie îmbogăţit spre paguba celui bogat, să se egalizeze condiţiile sociale şi să se asigure fericirea universală.
Această dogmă venerată a atotputerniciei legilor este aproape singura care mai stă în picioare, adultă de către teoriticieni. Dacă s-ar putea defini idealul unui partid politic, ai putea spune că nu există în Franţa decât un singur partid, deoarece toate au un singur ideal: să reformeze societatea cu ajutorul decretelor şi să ceară Statului să intervină constant în viaţa socială a cetăţenilor. Nu ştii niciodată, când te întâlneşti cu un francez, dacă este clerical sau anticlerical, ceea ce este de cele mai multe ori acelaşi lucru, dar poţi foarte uşor să-ţi dai seama că este Etatist.
Tradus din franceză spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali, de către Mircea COTÂRŢĂ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Tăierea Capuiui Sfântuiui Ioan Botezătorui

Pr. Bogdan Stana Seminarul Teologic Sf. Ioan Gură de Aur din Târgovişte_ Sărbătoarea Tăierea capului Sfântului Ioan Botezatorul, prăznuită pe 29 august, este o zi de post, de întristare şi de pocăinţă. Postul din aceasta zi are menirea de a ne descoperi că patimile aduc moartea, după cum patimile prezente […]