Published On: joi, ian. 31st, 2019

Psihologia politica şi apărarea socială (LXXXII)

nichiduta.ro

de Gustave Le Bon_
Experienţa istorică a trecutului a dovedit că lumea a aparţinut mereu celor îndrăzneţi, animaţi de un ideal puternic, îndrăzneală ce a conferit valoare idealu-lui.Cu o puternică voinţă, susţinută de convingeri la fel de puternice, au fost distruse mari imperii şi au fost întemeiate marile religii capabile să-şi subordoneze oamenii.
Slăbiciune filozofiei noilor dogme nu va putea împiedica impunerea idealurilor puternice. Voinţele disciplinate şi active care le apără, le vor transforma în forţe sociale redutabile. Este de ajuns ca ele să se menţină pentru a crea un nou drept, căci dreptul nu este altceva decât forţa care rezistă în timp.
Capitolul V Impopularitate parlamentară şi promisiuni exagerate
Era pe la începutul Revoluţiei franceze. Obiceiul de a scăpa de cei care nu erau de acord cu restul revoluţionarilor, prin decapitarea acestora, nu devenise încă o regulă obişnuită. Blândul Saint-Just pândea de multă vreme capul lui Camille Desmoulins 1), dar nu reuşea încă să il taie. Profitând de un răgaz ce sa dovedit a fi destul de scurt ca durată, celebrul polemist scria cu fervoare ultimele sale gânduri despre actele Revoluţiei. Aceste scrieri apărea într-un mic ziar numit Le Vieux Cordelier.
Desigur, n-aţi citit niciodată acest venerabil ziar despre care nici eu nu ştiam nimic până în ziua în care am avut în faţa ochilor, din întâmplare, numărul din „20 frimaire, anul II al Republicii, una şi indivizibilă”. Lectura cu folos a acestui număr dovedeşte celor care au uitat, că în perioada de început a Revoluţiei, metoda promisiunilor exagerate, acest flagel al democraţiei, se răspândise cu furie. Camille Desmoulins deplânge cu amărăciune acest fapt şi indică mijloacele ce trebuie folosite pentru combaterea acestei tendinţe, reamintind o veche poveste din perioada când Roma începea să se impună.
Pe atunci, scria celebrul polemist, pamflet pe care îl prezint în rezumat, trăia la Roma un deputat populist numit Gracchus, ce devenise foarte jenant deoarece făcea plebei promisiuni ce nu puteau fi respectate. Aceste promisiuni au făcut să fie iubit de plebe, dar antipatizat de Senat. Tot mai îngrijorată de ascensiunea popularităţii lui Gracchus, ilustra adunare din Senatul roman a angajat un anarhist numit Drusus, însărcinat să supraliciteze toate moţiunile lui Gracchus. Dacă Gracchus cerea să se vândă poporului pâinea la preţ de patru bani, imediat Drusus propunea să fie vândută cu doi bani şi aşa mai departe. în scurt timp, Gracchus nu a mai fost popular. A pierdut aşa de repede popularitatea, încât foştii săi adoratori, spre marea satisfacţie a membrilor Senatului, i-au crăpat capul. Contemporanii l-au deplâns puţin, iar posteritatea nici atât.
1) Camille Desmoulins, născut în data de 2 martie 1760, la Guise, mort prin ghilotinare în data de 5 aprile 1794 (16 germinal, anul II) la Paris, a fost avocat, jurnalist şi revoluţionar francez, a fost una dintre personalităţile importante ale Revoluţiei franceze.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.

eJobs

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

noriel.ro